Cine l-a omorât pe Iisus? Mulți ar spune „evreii” – însă dacă ne uităm mai atent în Evanghelii o să vedem că acest răspuns nu este întocmai corect.
Creația este revelația naturală a lui Dumnezeu. Valoarea ei constă în aceea că a folosit pentru întruparea lui Dumnezeu și îndumnezeirea umanității. În această fotografie unul dintre frați în timp ce privește florile mănăstirii.
Cine nu ține cont de educație ajunge la sărăcie și de rușine, dar cine îi dă atenție este cinstit. De aceea, educarea tinerilor în Legea Domnului este arta artelor și știința tuturor științelor. Aceasta fotografie arată școala din Vatoped, unde călugării tineri învață limba greacă veche.
Cum ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu sau ce pildă vom folosi pentru a o descrie? Este ca un grăunte de muștar, care este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ. Cu toate acestea, atunci când e plantată, crește şi devine cea mai mare dintre toate plantele de gradină, cu astfel de ramuri mari, încât păsările pot sta la umbra lui. Cu toate acestea, venirea împărăției lui Dumnezeu nu este ceva ce poate fi observat, nici nu vor spune oamenii „Iată-l” sau „Nu este,” pentru că Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru.
Iisus a spus: „Eu sunt Lumina lumii: cine urmează Mie, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. Deci, cine este cel care va primi focul ceresc în inima lui și nu se va aprinde și nu va străluci? Fotografia de mai sus ni-l arată pe Părintele Efrem ce se roagă în timpul Sfintei Liturghii – Paraclisul Sfântului Dimitrie Vatoped.
Nimeni nu a câștigat mai mult în această lume decât o farfurie de mâncare, o haină de purtat și un acoperiș deasupra capului. Aceste lucruri sunt averea materială de care ai cu adevarat nevoie. Toate celelalte lucruri nu sunt legate direct de existența noastră biologică. Omul contemporan gonește, gonește, gonește … si dacă-l întrebi de ce? nu știe. În această fotografie, un pustnic se roagă într-o scorbură de copac în apropiere de Vatoped. Acesta este un obicei destul de comun pentru călugări să se retragă în pădure pentru mai multă pace, liniște și condiții propice pentru viața duhovnicească.
Calea virtuții este mereu cea de mijloc; a echilibrului. Nu treci de la dreapta la stânga. Extremele sunt întotdeauna ale celui rău, totuși, oricât de tentante ar părea.
Cel care se mândrește cu darurile sale naturale, adică: inteligența, capacitate de a învăța, de a lectura, o pronunție clară, înțelegere rapidă și toate aceste feluri de daruri primite, fără osteneală, nu se va învrednici de binecuvântările supra-naturale, pentru că cel care este necredincios în cele mici este la fel de necredincios și pătimaș în cele mari. Să căutăm mai întâi smerenia în dorințele noastre de reușită în viață.
Viețile și slava sfinților sunt ca stelele pe cer. Datorită mulţimii lor, nu știm numele tuturor sfinților; însă ei ne uimesc prin măreția strălucirii lor, prescum stelele care, în timp ce sunt pe cer, luminează tot ceea ce e jos. În această fotografie, Patriarhul Theodoros al II-lea al Alexandriei se roagă în fața icoanei făcătoare de minuni Vimatarissa din Vatoped.
Tămâierea Tămâiera e dintru începuturi în slujbe şi închipuie rugăciunile Sfinţilor ridicându-se spre cer aşa cum harul Dumnezeiesc ne mângâie pe toţi. Tămâierea e iubirea în lucrare şi cinstirea cuvenită Domnului şi sfinţilor Săi. Imaginea dezvăluie un cuvios pustnic tamâind Vimatarissa, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Vatoped.
În măsura în care un om taie și smerește propria sa voință, el pornește spre veșnicie. Dar dacă el păzeste cu încăpățânare propria sa voință, mult se păgubește. Hristos ne arată această cale a ascultării față de Tatăl. El este lumina lumii.
Fericit este omul care-l iubește pe Dumnezeu, pentru că îl poartă pe Dumnezeu în sinea sa. Cel în care există iubire este cu Dumnezeu, mai presus de orice. Oricine are dragoste, nu se mai teme de nimic. Nu se mânie pe nimeni, nici nu se înalță mai presus de cineva. Oricine are dragoste împlinește voia lui Dumnezeu. În această fotografie un călugăr de la Vatoped salutând de Paști cu „Hristos a înviat!” un copil din România îmbrăcat într-un costum popular.
Umpleţi-vă de Duhul; vorbiţi între voi în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând pe Domnul în inimile voastre, Aceasta fotografie descrie o sesiune de repetiții ale corului bizantin din Vatoped.
Cu siguranță un început puternic va fi util pentru noi atunci când mai târziu o lăsăm mai moale. Un suflet care este puternic la început, dar apoi se relaxează, este stimulat de amintirea puterii de odinioară. Și în acest fel parcă ne cresc noi aripi. Când sufletul se înșeală pe sine și pierde binecuvântata și dorita râvnă , lăsați-l să investigheze cu atenție motivul pentru care a pierdut acest lucru și să se înarmeze cu putere și zel împotriva a tot ceea ce a cauzat acest lucru. Pentru că râvna poate reveni numai prin aceeași ușă prin care s-a pierdut. […]
Sfântul Potir Aceasta este o fotografie rara a Sfintelor Potire in stil bizantin in timpul pregătirii lor in încăperea alăturată Sfântului Altar. Cel din mijloc este o copie fidelă a Sfântului Potir dăruit mănăstirii Vatopedi de Thomas Preljubović sau Thomas Comnenul Paleologul, conducătorul Epirului în Ioannina. Originalul, datând din 1370, se găseşte în sacristia mănăstirii. Acest potir (ca și celelalte) se distinge prin numărul uimitor de perle mici, împreună cu multe alte bijuterii și emailuri bizantin – îmbrăcate cu mare măiestrie, mai ales pentru un obiect mai vechi de 700 de ani. Aceste sfinte vas sunt în contrast puternic cu […]
Comuniunea deplină Sfinţenia este o comuniune interpersonală. Patima si egoismul sunt umbrite prin acest proces de îndumnezeire. Acesta este singurul mod în care se poate obţine comuniunea dincolo de graniţele naţiilor şi limbilor. Fotografia a fost facută la mănăstirea Vatopedi – Paşte 2014. În faţă, de la stânga la dreapta, se văd: Maurice din Nigeria, Michel din Franţa, Dionys din Rusia, Pavel şi Nicolae din România în straiele lor naţionale. Împrejur sunt alţi pelerini din Statele Unite ale Americii, Australia, Brazilia, Anglia, Moldova, Cipru, Grecia, Rusia, Germania, Liban, Finlanda şi alte ţări.
Creștinilor, bucurați-vă mereu, căci răul, moartea, păcatul, diavolul și iadul au fost biruite de Hristos. Când toate acestea au fost învinse, e cineva în lume care poate să întunece bucuria noastră? Ești stăpânul acestei bucurii veșnice, atâta timp cât nu vei ceda în fața păcatului. Bucuria arde în inimile noastre de la adevărata, iubita Sa, înviere, și de la Biserică și sfinți. Un diacon toarnă apă parfumată simbolizând Mirul Femeilor mironosițe adus la mormântul Domnului. Paștele la Vatoped.
Fericită ascultare ! Călugărul găsește bucurie în jertfa lui de sine, deplin, pentru dragostea lui Hristos. Acesta nu este un truc psihologic sau fațada unei existențe oarbe, ci o experiență puternică a darului dat de Cel Atotputernic și Dumnezeu Cel drept. Din acest motiv, cel care trăiește o viață duhovnicească se dăruiește din toată inima și cu mare drag în primul rând pentru dragostea lui Hristos și pe această cale găsește o mare bucurie, ce a harului Său.
Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată ori întinăciune, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană. Fotografia arată un moment de la o priveghere în biserica mare (katholikon) a mănăstirii Vatoped.
Când mintea se pogoară în inimă, omul se unește cu Dumnezeu și iese din timp. El experimentează taina veșniciei, fără timp și liberat de cele ale lumii. El e departe de ispitele acestei lumi și se regăsește în starea sa originală ontologică de unire minte și inimă. Aceasta este soluția pentru toți cei care trăiesc în societatea noastră contemporană, [dificil, dar nu imposibil].
Sărăcia înseamnă lipsa grijilor, viață fără tulburare, un călător ușor, înstrăinarea de durere, credință față de porunci. Un călugăr sărac este un stăpân al lumii. El a încredințat grijile sale lui Dumnezeu și, prin credință, toți oamenii îi sunt ca lucrătorii lui. El nu va spune nimănui nevoile sale ca om și primește tot ceea ce vine de la oameni ca din mâna Domnului.
Hristos a înviat! Sărbătorim cel mai important act din istoria întregului univers: că Dumnezeu, ca om a învins moartea pentru noi. Cum Adam, a căzut în moarte din viață, și prin el în lume , așa Hristos, se ridică de la moartea lui în viață, toți fiii lui Adam. În măsura în care ne unim cu El și devenim una cu Dumnezeu, atât de mult datorăm viața Învierii Lui. Biruință în biruința Lui; Viața în viața Sa; învierea în Învierea Lui. Părintele Efrem aruncă frunze de dafin peste pelerini, conform tradiției ortodoxe, în timpul slujbelor din Săptămâna Luminată.
Omul care a ajuns să urască lumea a scăpat durere. Dar cel care are o legătură cu cele sensibile nu este încă eliberat de întristare. Cum să nu fii trist la pierderea a ceea ce iubim? Trebuie să avem trezvie în toate lucrurile. În această fotografie, un călugăr culege fructe de loquat pentru a fi servite la masă.
Problemele noastre nu se rezolvă prin contemplarea lor. Soluția tuturor problemelor noastre se află în rugăciune. Pentru a fi puternică și folositoare, rugăciunea trebuie să izvorască dintr-o inimă curată. Uleiul și sarea sunt condimentele pentru alimente; lacrimile și curăția dau aripi rugăciunii. În această fotografie, Starețul Efrem de la Mănăstirea Vatoped citește Acatistului Maicii Domnului în fața icoanei făcătoare de minuni din Sfântului Altar al katholikon-ului vatopedin.
Așa cum Hristos S-a jertfit pentru păcatele noastre o dată pentru toată omenirea atunci când S-a răstignit, fraților și surorilor vă îndemn, pentru mila Domnului, să vă aduceți ca o jertfă vie, sfântă și bineplăcută lui Dumnezeu; acesta e adevărata slujire a omului. În această fotografie, un ieromonah slujind Sfânta Liturghie în paraclisul Sfântului Ioan Teologul de la chilia Sfântului Procopie aflată de pe teritoriul mănăstirii Vatoped.
Cinstea acordată imaginii trece la arhietip: Dacă aș arăta o statuie a lui Cezar și v-aș întreba: „Cine-i acesta?”, răspunsul corect ar fi „Cezar”. Când spui aceasta nu înseamnă că piatra în sine este Cezar, ci, mai degrabă, numele și onoarea atribuite statuii trec la original, arhetipul, Cezar însuși. Tot așa este și cu icoana. Un iconar de la Vatoped în timp ce lucra ultimele retușuri la o icoană a Sfântului Gheorghe.
Nu mustra pe cel ce care s-a oprit să păcătuiască și a început să se pocăiască. Dacă spui că faci asta pentru numele lui Dumnezeu, aminteşte-ţi mai întâi de păcatele tale trecute, și apoi îndreaptă pe fratele tău. A ucide e ușor. A învia e infinit mai greu.
Un iconar ar trebui să aibă în mod ideal o viață ascetică puternică fiindcă starea interioară se va reflecta în lucrarea icoanei. În general orice artist va exprima lumea lui interioară prin arta sa exterioră. De aceea orice om, dar mai ales un artist, trebuie să vadă cu ochiul minții mai ales frumusețea Raiului și nu atât de mult chinurile iadului. Aceasta fotografie prezintă un iconar din atelierul Vatopedului lucrând o copie a icoanei făcătoare de minuni Paramythia.
Prin fire suntem ființe mai mult vizuale. Marea majoritate a informațiilor pe care le procesăm zilnic sunt acelea ce provin prin văz. În istoria Bisericii, au existat șapte Sinoade Ecumenice. Șase dintre ele au fost direct legate de dogme și învățături despre Sfânta Treime. Al șaptelea a avut ca parte centrală operele de artă și, mai precis, a definit rolul artei vizuale în mântuirea omului prin cultul icoanelor. Trebuie să fim foarte atenți ce hrană dăm ochiilor noștri. În această fotografie, părintele Modest (dreapta), un pustnic de lângă Vatoped, arată fotografii ale bătrânului său (părintele Andrei) tinerilor părinți vatopedini, martori […]
Câtă vreme un om suferă a fi ocărât de celălat în numele adevărului lui Hristos, va fi răsplătit înmiit și va fi cinstit în chip tainic de oameni. Dragostea adevărată este încercată și testată la vedere. Aceasta fotografie arată sfârșitul unei „sesiuni foto” de la Schitul Sfântului Andrei (Karyes) solicitată de părintelui Iov (stângă, în scaun cu rotile) starețului Efrem (dreapta) prezent la hramul schitului.
