Avem loc pentru încă cineva în inima noastră?
Trebuie totdeauna să avem loc pentru încă cineva în inima noastră.
Ar fi trebuit ca acest lucru să fie evident, însă iadul egoismului din mintea noastră ne învață că putem folosi starea de necesitate și război ca scuză pentru tirania asupra celor apropiați.
Într-o astfel de situație, eul nostru căzut este alimentat de ură, dar fericit ca un autosuficient în singurătatea noastră. Noi credem, înecați în ura noastră, că toată lumea din jurul nostru suferă de indiferență, prosperând în apatia lor.
Asta este previzualizarea iadului nostru.
Deci, este o lege universală – intoleranța este primul semn al unei educații inadecvate. O persoană prost educată se comportă cu nerăbdare arogantă, în timp ce o educație cu adevărat profundă naște smerenia.
Putem doar să ieșim din acest chin de așteptare prin răbdare, întotdeauna având încă un loc la masă. Întotdeauna să avem un loc pentru încă cineva în inima noastră.
Bazat pe Aleksandr Soljenițîn
