Știm cum lucrează diavolul pentru că lucrează ca noi
Diavolul folosește tehnici similare cu ale noastre când vrea să atace ceva. Așa că, trebuie să știm cum să ne apărăm. Depinde de noi să o facem.
Cercetând cu atenție Scriptura insuflată, ar trebui să găsim asta ca pe un lucru obișnuit, cum am spune, al celui rău. La început își deschide atacul încercând inimile celor care îl slăvesc pe Dumnezeu, prima dată semănând sămânța diavoleștilor întrebări, și incitându-ne cu momeala unor plăceri trecătoare și pași falși de toate felurile. Pe deasupra, el ne asaltează cel mai violent când vede că deja am suferit și am fost învinși înainte. Pentru că el folosește mereu slăbiciunile noastre ca un aliat pentru uneltele sale blestemate și angajează din nou patimile care mai devreme ne-au rănit sufletul.
Spre exemplu, el hărțuiește un om cu un atac asupra simțurilor care au fost înrobite de plăcerile trupești; alteori în cazul cuiva care e depășit de câștiguri, să facă profit din lucruri necurate, ce pare cumva legat de onoare ca cel mai bun lucru posbil.
Un general priceput, când lansează un atac asupra unui oraș, se grăbește și cu orice armă atacă partea slăbită a zidului, ordonând tancurilor să fie aduse în bătălie știind preabine că în acele cartiere cucerirea va fi ușoară. Satana, când plănuiește un atac asupra sufletului uman, lovește cele mai slabe părți, gândindu-se că prin aceste mijloace o să doboare ușor sufletul. În special când îl vede că nu primește ajutor de la lucrurile prin care foarte probabil patima va fi învinsă, după cum ar fi simțămintele nobile provocate de bărbătescul curaj, devoțiune și de taina Împărtășaniei. Acestea sunt cele mai eficace antidoturi la otrava mortală a diavolului.
Bazat pe Sfântul Chiril de Alexandria
Părinți la cules de măsline
