După ce i-a oferit persoanei care a greșit sfatul potrivit, Sfântul Pavel continuă să-i ofere sfaturi la un nivel mai înalt, spunându-i să nu fie biruit de rău, ci să învingă răul cu bine. Căci știa că, chiar dacă inamicul ar fi fost o brută, el nu va continua să fie dușman odată ce a fost hrănit.
Schitul Sfântului Proroc Ilie (greacă: Σκήτη Προφήτη Ηλία, rusă: Ильинский скит) este un schit cenobitic (de obște) al mănăstirii Pantokrator din Muntele Athos, Grecia.
Nu vă credeți gândurilor, nici atunci când vă spun că sunteți groaznici și nici atunci când vă spun că sunteți un sfânt.
Cel ce se îndeletniceşte cu virtutea în mînăstiri de obşte, sau în însoţirea cu alţii, nu e războit de obicei prea mult de frică. Dar cel ce petrece singur să se lupte ca să nu-l ia în stăpînire odrasla slavei deşarte, sau fiica necredinţei, adică frica.
Cel ce are vreun dar duhovnicesc şi suferă împreună cu cel ce nu îl are, îşi păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru îl va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.
Trebuie să știm că lumina divină nu este un fenomen natural, ca atunci când ne lovim în cap sau alte cauze care generează semnale electrice prin sistemul nervos pe care creierul nostru (mai exact cortexul nostru vizual) le interpretează ca lumină.
Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa – adică doar un singur dumnezeu creat – un singur Om la multe persoane de două genuri (bărbat și femeie), întrucât El este un singur Dumnezeu în trei persoane. Dumnezeu a creat o minte uriașă, un dumnezeu creat, în care toate persoanele ar coopera în mod impecabil pe plan mintal în timp real pentru a atinge același obiectiv, chiar dacă fiecare persoană și-ar păstra specificul.
Sfântul Pavel spune „Vă îndemn, deci, fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, închinarea voastră cea cuvântătoare”.
Noul Schit de pe Muntele Athos este unul dintre cele două schituri atașate Mănăstirii Sfântul Pavel. Este situat între Mănăstirea Sf. Pavel și Schitul Sfânta Ana. Schitul a fost fondat în secolul al XVIII-lea. În 1760, a fost construită biserica centrală a schitului (kiriakon) închinată Nașterii Maicii Domnului. Lângă kiriakon se află paraclisul cimitirului cu hramul Tuturor Sfinților.
Deci cel ce voieşte să vină la odihna Domnului şi să nu fie biruit de vrăjmaşul, se desparte de oameni în orice lucru, spre a nu critica pe cineva şi a lăuda sau îndreptăţi, sau ferici pe altul şi a arăta dreptatea lui, sau a-l supăra pe acela în vreo privinţă, sau a observa scăderile lui, şi a nu lăsa vreun ac de duşmănie în inima sa împotriva lui şi a supune voia sa neînţeleptului.
Ar trebui să avem grijă să nu facem niciodată nimic pripit sau cu nepăsare sau orice altceva pentru care nu putem avem un motiv rezonabil.
Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toți. Indiferent cine sunt pentru că fiecare dintre noi este „trimis”, fiecare dintre noi este creat cu un scop, fiecare dintre noi este unic în felul său.
Nu este adevărat faptul că Dumnezeu a suspendat liberul arbitru al lui Faraon; adică nu este adevărat faptul că Faraon era înclinat să-i lase pe israeliți să plece, dar atunci Dumnezeu l-a oprit să facă acest lucru. De fapt, Faraon nu a fost înclinat să îi lase pe israeliți să plece, dar minunile lucrate de Dumnezeu prin Moise l-au făcut să-i fie teamă; Dumnezeu i-a dat lui Faraon puterea voinței de a urma ceea ce voia cu adevărat să facă: să-i țină pe israeliți înrobiți în Egipt. În acest sens, Dumnezeu nu a suspendat sau a înlocuit liberul arbitru al […]
Noi, cărora ni s-a dat plinătatea creștinismului adevărat, suntem obligați să lucrăm asupra noastră, să urmărim semnele vremurilor și să fim foarte bucuroși, așa cum spune Sfântul Pavel în mod constant: „Bucurați-vă întotdeauna întru Domnul și iarăși vă spun: Bucurați-vă!” (Fil. 4: 4). Ne bucurăm pentru că avem ceva pe care toată moartea și corupția acestei lumi nu îl poate înlătura, adică Împărăția veșnică a lui Iisus Hristos.
Să analizăm acum cu atenție dacă Dumnezeu permite vreodată să fie forțat răul asupra sfinților săi, fie El însuși, fie prin altcineva.
Sfânta Mănăstire Esfigmenu (greacă: Εσφιγμένου) este situată pe coasta de nord-est a Peninsulei Athos, în nordul Greciei, aproape de Mănăstirea Hilandar. În ordinea ierarhică a celor douăzeci de mănăstiri deține locul al optsprezecelea. Așa cum este cazul celorlalte mănăstiri de pe Muntele Athos, viața la Esfigmenu este cenobitică (de oște).
Dar cineva ar putea spune: „Atunci, dacă cerul este atât de bun, de ce nu vă duceți toți să vă sinucideți și să treceți imediat la Dumnezeul vostru și să nu ne mai deranjați?”
Cine a împletitt Sfântul Brâu al Sfintei Fecioarei Maria? Bineînțeles că ea l-a împletit. Și deși răspunsul este evident, e bine să ne gândim puțin mai profund la acest aspect. Era plină de har și cunoștințe (duhovnicești). Era, după Fiul ei, cea mai desăvârșită ființă din lume.
S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi! Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci?
Există unii oameni care ne impresionează mai mult și ne ajută mai mult decât o fac alții, chiar dacă spun aproape aceleași lucruri ca și ceilalți.
Toată firea este cât se poate de departe şi cu totul străină de firea dumnezeiască.
Celui ce nu se află în ascultarea ta să nu-i aduci greşeala în faţă. Căci aceasta tine mai mult de stăpânire, decât de sfătuire.
Mănăstirea Sfântul Pantelimon (greacă: Άγιος Παντελεήμων, Agios Panteleimon; rusă: Ρωσικό, Rossikon)) este una din cele douăzeci de mănăstiri situate pe peninsula Muntelui Athos din nord-estul Greciei.
Un om voind să facă rău, s-a rugat, după obicei, mai întâi în cuget, şi prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu fiind împiedecat, mai pe urmă mult I-a mulţumit.
Este în firea minţii mânia (curajul) împotriva patimilor. Căci dacă nu se mânie omul împotriva tuturor celor semănate de vrăjmaşul într’însul, nu va vedea nici curăţie întru sine. Când a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrăjmaşii săi zicând : „Necinstiţilor şi defăimaţilor, lipsiţi de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de câinii turmelor mele”! Iar cel ce vrea să ajungă la mânia cea firească, taie toate voile sale, până când întăreşte în sine voia cea după fire a minţii.
În context creștin: prin „mister” sau „taină”, nu ne referim doar la ceea ce este confuz și misterios, o enigmă sau o problemă insolubilă. Dimpotrivă, un mister este ceva care se dezvăluie pentru înțelegerea noastră, dar pe care nu îl înțelegem niciodată exhaustiv pentru că duce în adâncimea sau întunericul lui Dumnezeu. Ochii sunt închiși, dar sunt, de asemenea, deschiși.
Unul dintre cei mai mari nobili din Gaza l-a întrebat pe Sfântul Zosima: „Cum poți spune că nu ești nimic? Faci minuni, vindeci oameni, ești un sfânt! ”
Există două moduri de bază ale vindecării. Primul este ca o persoană să abandoneze „averea” minții. Vorbind despre sărăcie, Sfântul Nichita Stithatul susține că sărăcia nu este doar renunțarea la bunurile materiale, ci și negarea „bogăției” minții.
Când un om minte, el ucide o parte din lume Acestea sunt morți palide prin care oamenii își strâmbă viețile
Mănăstirea Konstamonitou (greacă: Κωνσταμονίτου) este una dintre cele douăzeci de mănăstiri din peninsula Muntele Athos și este situată pe partea de sud-est a peninsulei, la o altitudine de aproximativ 200 de metri deasupra mării. Se află pe locul douăzeci în rangul ierarhic al mănăstirilor atonite. După ce a căzut în declin după un incendiu din secolul al XVI-lea, Konstamonitou a reînviat la începutul secolului al XIX-lea.
