De ce nu ne sinucidem?
Dar cineva ar putea spune: „Atunci, dacă cerul este atât de bun, de ce nu vă duceți toți să vă sinucideți și să treceți imediat la Dumnezeul vostru și să nu ne mai deranjați?”
Îți voi spune de ce nu ne sinucidem – dar de ce, atunci când suntem interogați, mărturisim fără teamă.
Am fost învățați că Dumnezeu nu a făcut lumea fără scop, ci pentru binele oamenilor. Așa cum am spus mai înainte, el se bucură de cei care Îi imită atributele și este nemulțumit de cei care îmbrățișează ceea ce nu are valoare, fie că este în vorbă sau în faptă.
Deci, dacă ne-am sinucide cu toții, am deveni, cel puțin în măsura în care am fi fost capabili, motivul pentru care nimeni nu ar trebui să se nască sau să învețe învățăturile divine sau chiar de ce rasa umană nu ar trebui să existe. Procedând astfel, am acționa noi înșine în opoziție cu voința lui Dumnezeu.
Dar, atunci când suntem interogați, nu negăm absolut deloc, mai întâi pentru că nu suntem conștienți de vreun rău, ci considerăm că este necuvios să nu vorbim adevărul în tot ceea ce știm că este plăcut lui Dumnezeu – și, de asemenea, pentru că dorim foarte mult să te eliberăm de prejudecățile nedrepte pe care le ai.
În afară de asta, nu știm dacă vom ajunge la cer, pentru că aceasta este din mila lui Dumnezeu, dar știm că timpul ne este dat pentru pocăință. Deci, având în vedere că avem timp, care este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu pentru noi, trebuie să-l folosim pentru a ne pocăi mai mult, pentru a ne îmbunătăți mai mult, știind că în acest fel Dumnezeu va fi milostiv față de noi, chiar dacă suntem vrednici de iad. De aceea, ne ținem mintea în iad, dar nu disperăm.
Bazat pe Sfântul Iustin Martirul, Sfântul Siluan Athonitul, Bătrânul Sofronie (Saharov) de la Essex
În fotografie, un moment din Liturghia darurilor înainte sfințite.
Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.
