Când ne gândim la Crăciun, ne gândim la ce trebuie să oferim celorlalți, lucru văzut ca un fel de obligație socială sau cel mult ca o expresie a unei iubiri cotidiene.
Dacă însă am fi mai adevărați, dacă am avea mai multă iubire față de persoana celuilalt ne vom da seama că primul cadou pe care îl putem oferi celorlalți este timpul, atenția, iubirea noastră. Toate celelalte cadouri, care trebuie neapărat să existe, ar trebui să fie expresia atenției noaste. Dacă noi nu acordăm atenție celuilalt, dacă nu dăm cadoul iubirii, toate celelalte cadouri pălesc pentru că nimic nu poate înlocui frumusețea unei persoane.
Iubirea adevărată este între cel puțin două persoane. Unul nu poate scăpa de singurătatea sa, indiferent de ce obiecte ar fi înconjurat. Obiectul nu poate să răspundă iubirii, revărsarea de iubire către un obiect se pierde în neant. Numai o persoană poate să răspundă iubirii unei alte persoane, numai o persoană este îndeajuns de tainică pentru a fi mereu nouă, mereu proaspătă, pentru a fi o minune, vrednică de ținta iubirii celuilalt. Astfel, cel mai fericit în cadoul iubirii este cel ce dă și nu cel ce primește, dacă într-adevăr nu așteaptă nimic în schimb, pentru că iubirea adevărată are libertatea să nu aștepte nimic în schimb.
Să nu uităm în indiferența noastră să facem acest cadou de Crăciun pentru că și Dumnezeu, comuniunea perfectă a persoanelor perfecte, a făcut de crăciun cel mai mare cadou al iubirii Sale, fără să aștepte nimic în schimb: pe Sine însuși.
În fotografii, programul complet de Crăciun (2018) – Mănăstirea Vatopedi, Sfântul Munte Athos
Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.
Postările sunt făcute în paralel – aici pe blog precum și în galerie astfel încât să puteți să alegeți formatul care vă place precum și postările înrudite care sunt alese după criterii diferite între blog și galerie.
