Cântarea bizantină nu este doar o altă formă de muzică. Este o unealtă pe baza căreia să ne putem ruga mai bine. Este, de fapt, o formă de rugăciune melodică. Dacă muzica în general este compusă pentru a fi ascultată, muzica psaltică este făcută pentru a ne ruga la maxim pe ea și din cauza asta sună cel mai bine în Biserică și nu atât în concerte.
Cântarea bizantină este axată în primul rând pe slăvirea lui Dumnezeu și asta pentru că ne aflăm aici în valea plângerii și, deci, în general o muzică cu caracter sentimental ne depărtează de Dumnezeul slavei.
Din aceste considerente, ca și modalitate de expresie este folosită doar vocea umană, ca instrument perfect într-un aranjament monotonic, astfel încât complexitatea nenaturală provocată de polifonie să nu distragă de la rugăciune, de la unirea cu Dumnezeu.
Aceeași preocupare pentru perfecțiunea minimalistă necesară libertății minții noastre a făcut ca să existe o clasificare foarte simplă cu doar opt grupe de melodii, numite opt glasuri.
Datorită perfecțiunii sale, cântarea binzantină a rămas în picioare vreme de aproape 2000 de ani, slujbele fiind „proaspete” până astăzi. UNESCO a recunoscut în urmă cu câteva zile (miercuri 11/12/2019) cântarea bizantină ca făcând parte din moștenirea culturală intangibilă a umanității.
În imagine un psalt de la Vatoped ținând în mâini o partitură cu cântare bizantină. Muntele Athos, 2019.
Mai jos aveți câteva piese de muzică bizantină
Din litia privegherii de Crăciun (studio)Vecernia Sf. Ioan Hrisostom (live)Din paraclisul Paramythiei (studio)
Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.
Postările sunt făcute în paralel – aici pe blog precum și în galerie astfel încât să puteți să alegeți formatul care vă place precum și postările înrudite care sunt alese după criterii diferite între blog și galerie.
Florin
Amin