Cel care amestecă pe ascuns în poruncă voia sa, e un desfrânat, cum s’a arătat în înţelepciune, şi pentru neputinţa de-a se înfrâna, suferă durere şi ruşine.
Precum nu se îngăduie apa şi focul laolaltă, aşa nu se îngăduie întreolaltă apărarea şi smerenia.
Cel care cere iertare de păcate, iubeşte smerenia cugetului. Iar cel ce osândeşte pe altul, îşi pecetlueşte relele sale.
Nu lăsa păcatul neşters, chiar dacă ar fi cât de mic, ca să nu te tragă pe urmă la rele mai mari.
De vrei să te mântueşti, iubeşte cuvântul adevărat şi nu lepăda niciodată, fără judecată, mustrarea. Să nu uiți că un cuvânt adevărat a schimbat puii de năpârci şi le-a arătat să fugă de mânia ce va să vie.
Cel ce primeşte cuvintele adevărului, primeşte pe Dumnezeu Cuvântul. Căci zice: „Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine mă primeşte”.
Slăbănogul pogorât prin acoperiş este păcătosul mustrat de credincioşi pentru Dumnezeu, şi care primeşte iertarea pentru credinţa acelora.
Cu toate acestea, mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decât a-l mustra pentru tot lucrul.
Cel ce se pocăeşte aşa cum se cuvine, e luat în râs de nebuni. Dar aceasta să-i fie semn de bună plăcere la Dumnezeu.
„Cel ce se luptă, se înfrânează dela toate” şi nu se odihneşte până nu va pierde Domnul sămânţa din Babilon.
Bazat pe Sfântul Marcu Ascetul
În fotografie Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos în vizită la Vatopedi, Muntele Athos.
Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.
Postările sunt făcute în paralel – aici pe blog precum și în galerie astfel încât să puteți să alegeți formatul care vă place precum și postările înrudite care sunt alese după criterii diferite între blog și galerie.
