Rugăciunea trupească
Celor ce n-au dobândit încă adevărata rugăciune a inimii, mult le ajut ă chinuirea din rugăciunea trupească, adică ridicarea mîinilor, lovirea pieptului, privirea curată la cer, zgomotul suspinelor, plecarea necontenită a genunchilor. Deoarece adeseori nu le putem face pe acestea când sunt alţii de faţă, de aceea tocmai atunci ne şi războiesc mai ales dracii.
Asta pentru că atunci când, datorită împrejurărilor, nu avem tăria să ne împotrivim vrăjmaşilor noştri cu vigoarea minţii şi cu puterea nevăzută a rugăciunii, ne supunem în chip necesar lor.
Tu însă, fugi repede, de este cu putinţă. Ascunde-te puţin şi fă-te necunoscut. Priveşte în sus cu ochiul sufletului, de este cu putinţă. Iar de nu, măcar cu cel din afară. Răstigneşte-ţi mîinile în chip nemişcat, ca şi prin înfăţişare să ruşinezi pe cel rău şi să-l biruieşti. Strigă către Cel ce te poate mântui, nu cu cuvinte iscusite, ci cu cuvinte smerite. Începe înainte de toate cu: «Miluieşte-mă, că neputincios sunt». Atunci vei cunoaşte cu fapta puterea Celui Prea Înalt şi vei izgoni în chip nevăzut pe cei nevăzuţi, prin ajuto r nevăzut.
Cel ce s-a obişnuit să se roage astfel va putea izgoni repede chiar şi numai cu mijloace duhovnicești pe vrăjmaş. Căci acest al doilea lucru este darul dat de Dumnezeu
lucrătorilor celui dintîi, adică a rugăciunii trupești – și aceasta pe drept cuvînt.
Bazat pe Sfântul Ioan Scărarul
Așteptând în curte intrarea la masă. Mănăstirea Vatoped, Muntele Athos
Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.
