Preotul Ortodox – fotoreportaj de la Întâmpinarea Domnului (cu audio)

Etimologie

Preotul ortodox este presbiterul din Biblie. Presbiter sau prezviter este, în Biblie, un sinonim pentru episcop (episkopos), referindu-se la un lider în congregațiile Bisericii locale. În uz modern, este distinct de episcop și sinonim cu preot. Sensul său literal în greacă (presbyteros) este „bătrân”.

Preotul ortodox: hirotonire și statut social

Hirotonirea întru preoție este îndeplinită de către episcop, însă acest lucru necesită acordul întregului popor al lui Dumnezeu, așa că la un moment dat în slujire, adunarea aclamă hirotonirea strigând „Vrednic este!”

Preoții ortodocși pot fi atât din clericii căsătoriți, cât și din clericii celibatari. În Biserica Ortodoxă, un bărbat căsătorit poate fi hirotonit ca preot însă căsătoria sa trebuie să fie prima atât pentru el, cât și pentru soția sa. Preotul nu se poate recăsători și să continue în slujirea sa, chiar dacă ar rămâne văduv.

Dacă este preoțit un necăsătorit, el trebuie să rămână celibatar pentru a-și păstra serviciul. Un preot necăsătorit nu este un monah, chiar dacă și monahii sunt necăsătoriți. Un preot-călugăr este numit ieromonah.

Istoric

Cea mai veche organizare a bisericilor creștine din Palestina a fost similară cu cea a sinagogilor evreiești, care erau guvernate de un consiliu al „bătrânilor” (presbyteroi). În Faptele 11:30 și 15:22, vedem acest sistem colegial de guvernare din Ierusalim, iar în Faptele Apostolilor 14:23, Apostolul Pavel hirotește „bătrâni” (presbyteroi – prezviteri) în bisericile pe care le-a întemeiat. Inițial, acești presbiteri erau aparent identici cu supraveghetorii (episkopoi, adică, episcopii), așa cum indică pasaje precum Fapte 20:17 și Tit 1: 5,7, iar termenii erau interschimbabili.

Preotul ortodox: Veșmintele

Veșmintele complete ale preotului sunt stiharul, epitrahilul, brâul, mânecuțele (manșete) și felonul. Atunci când nu slujește la Liturghie, un preot poate purta mai puține veșminte, dar pentru a sluji este necesar cel puțin epitrahilul.

Stiharul este o tunică cu mâneci lungi, purtată de toate gradele din cler, care ajunge până la pământ. Îi amintește purtătorului că harul Duhului Sfânt îl acoperă ca cu o haină de mântuire și bucurie. Are mâneci care sunt concepute pentru a fi ascunse sub manșete (mânecuțe), spre deosebire de cele ale diaconilor (și ordinelor minore), care sunt mai grele și concepute pentru a fi purtate peste manșete.

Epitrahilul (din greacă – pe gât/în jurul gâtului) este partea din veșmânt principală al unui preot și fără el nu poate sluji.

Mânecuțele (manșete) sunt purtate în jurul încheieturilor, legate de un cordon lung și sunt purtate și de episcopi și diaconi. Acestea servesc scopul practic de a strange mânecile astfel încât să acestea să nu împiedice în timpul Liturghiei. De asemenea, ele îi reamintesc purtătorului că el nu slujește prin propria forță, ci cu ajutorul lui Dumnezeu.

Preotul ortodox: Slujirea

Un preot ortodox slujește poporului lui Dumnezeu în locul episcopului. Aceasta include:

• slujirea Sfintei Liturghii;
• slujirea serviciilor ciclului zilnic (de exemplu, utrenie, vecernie, etc);
• slujirea botezurilor, căsătoriilor, înmormântărilor și orice alte taine ale Bisericii.
• De asemenea, de obicei, un preot va spovedi. În unele jurisdicții, acest lucru este permis imediat; în altele, a fi duhovnic este un lucru pe care un episcop îl conferă unui preot la o dată ulterioară.

Fotografiile sunt de la sărbătoarea Întâmpinării Domnului la mănăstirea Vatoped, Muntele Athos unde un diacon a fost hirotonit preot de către mitropolitul Iosif de Prikonisou. A cântat în strana dreaptă Corul „Filathonites” din Salonic. În strana stângă au cântat părinții vatopedini conduși de prof. dr. Georgios Konstantinou.

De asemenea, mai jos aveți înregistrări audio live de la sărbătoare:

Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.