Slujbele nu se fac pentru sfinți – fotoreportaj de la Paraclisul Sfântului Iosif Isihastul

Slujbele nu se fac pentru sfinți iar bisericile nu se ridică pentru aceștia.

Se fac pentru noi.

Sfinții sunt dumnezei după har în raiul desfătării, uniți cu Dumnezeu. Ei nu au nevoie de schimonosirile noastre. Noi avem nevoie să-i cinstim, nu pentru a le satisface vreo lipsă ci pentru că avem nevoie continuă să avem exemplul lor în față și pentru a le da prilejul de a ne ajuta.

Slujba nu se face pentru sfânt, slujba nu se face pentru preot, slujba nu se face pentru cântăreț, slujba se face pentru omul din biserică – fie că este mirean sau monah, fie că are rol de preot, cântăreț sau simplu rugător.

Slujba nu este o adunare intelectuală, nu este un spectacol pentru că omul nu este o ființă spectatoare ci o ființă rugătoare.

Deci, dacă omnul din biserică nu se roagă la maxim înseamnă că preotul, tipicarul, cântărețul, paraclisierul și toți ceilalți care își aduc aportul la desfășurarea slujbei trebuie să se judece pe sine însuși pentru a vedea dacă nu cumva din vina sa s-a produs această pagubă.

La ce ajută biserica

În clipa în care omul nu se mai poate ruga – pentru că este dificil pentru toți a se ruga neîncetat și cu mintea neîmprăștiată ore în șir – atunci credinciosul va cădea de la înălțimea rugăciunii, ca pe o plasă, pe cuvintele cântării și pe imaginile duhovnicești din biserică.

Biserica și slujba reprezintă un cadru imersiv în care toate simțurile noastre sunt scufundate în realitatea duhovnicească a lui Dumnezeu. Auzul prin predici și cuvintele cântărilor, văzul prin arhitectura, icoanele și modul iluminării în diferitele momente din slujbă, mirosul prin tămâie, pipăitul prin folosirea metanierelor, închinarea la icoane și mirungerea; iar gustul: prin anafură, aghiasmă și mai ales prin Sfânta Împărtășanie.

Deci slujbele nu se fac pentru sfinți. Ele se țin pentru noi. Deci, chiar dacă într-adevăr nu putem să fim de față, cel puțin să le urmărim transmise în direct.

Fotografiile sunt de la prima liturghie slujită de Starețul Efrem Vatopedinul în paraclisul Sfântului Iosif Isihastul după canonizarea acestuia. Paraclisul se află în chilia părintelui Iosif Vatopedinul la câteva minute distanță de mănăstirea Vatoped în Muntele Athos.

Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.