Sfântul Maslu în timpul pandemiei este una dintre cele mai necesare slujbe, însă se pare că se efectuează mult mai puțin decât ar trebui. Mai jos veți citi câteva minuni legate de Sfântul Maslu.
Când o să se termine încercarea prin care trecem? Când o să vină vestea cea bună? Răspunsul este în noi.
Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul, că de la Cel Preaînalt este leacul şi chiar și de regi va fi răsplătit.
Imnul acatist este cel mai folosit imn pentru a cinsti pe Maica Domnului. Cuvântul „Bucură-te” este cel mai folosit cuvânt din imnul acatist și asta, conform legii duhovnicești, se datorează faptului că tristețea a fost cea mai prezentă în viața Maicii Domnului.
Întâi de toate trebuie să înțelegem faptul că idea de sfinți protectori sau patroni nu reprezintă ceva fix sau prestabilit. În decursul timpului oamenii au văzut că anumiți sfinți au ajutat fie în timpul vieții lor fie după moarte într-un anumit domeniu și, deci, pe baza acestei experiențe oamenii cer din nou ajutorul sfântului respectiv.
În afară de obișnuita folosire în minei și obiceiul timpuriu de a cânta condacele în timpul Panihidei (priveghere festivă sărbătorită în biserica Vlaherne – „a vlahilor”), Imnul Acatist a avut și funcția de a celebra victoriile militare sau de a cere în timpul războaielor protecția divină intermediată prin rugăciunile Maicii Domnului, doamna General.
Să nu credeți că a ști care este începutul evangheliei este un lucru minor. Dumnezeu este perfect și nu lasă la înâmplare un lucru ca începutul evangheliei.
În perioade de încercare oamenii se apropie mai mult de Dumnezeu, motiv pentru care și Dumnezeu este nevoit să îngăduie aceste perioade în momentele în care omenirea se stabilizează pe un drum greșit.
Demonul fricii care vă ispitește, spunând „Unde poți fugi? Nu ai pocăință; nu ai scăpare”, aparține inamicului care încearcă să vă facă să vă pierdeți stăpânirea de sine, în timp ce tristețea evlavioasă nu vă atacă, dar spune:„Nu-ți fie frică; încearcă din nou”, pentru că știe că umanitatea este slabă și din cauza asta ne întărește.
„…… Am aflat de pe internet că jurnalistul Angel Bonchev pregătea o carte despre un necunoscut pentru noi – Sfântul Nichifor Leprosul – într-un moment critic când lumea este acoperită de pandemia coronavirusului și mii de oameni au murit, uciși de această nouă plagă.
De ce ne rugăm? Pentru aceasta trebuie să înțelegem că primul lucru de care avem nevoie este vindecarea strâmbării voii noastre și, legat de asta, vindecarea singurătății noastre.
De fapt ce este normalul într-o lume în care unul zboară drept, altul zboară șui, altul zboară peste cuibul cucului?
Sfântul Arhanghel Gavriil i-a spus Fecioarei Maria, „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” Înțelesuri ascunse ale cuvintelor Maicii Domnului
Maica Domnului a fost cea mai curată ființă creată după cum mărturisesc în cor toți sfinții părinți. Virtutea ei de bază a fost și este fecioria, darul sfiiciunii – curățenia deplină a întregii sale existențe, nu numai din punct de vedere trupesc cât și duhovnicesc.
Sfânta Împărtășanie nu îmbolnăvește pe om pentru că Sfânta Împărtășanie este cu adevărat cinstitul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, dătătorul de viață. Să nu uităm că această învățătură este de bază în Biserică care a trecut în decursul istoriei pandemii mult mai dure decât cea de acum.
Mulți ne întreabă care sunt cauzele pandemiei COVID-19 (Coronavirus), dacă este un fenomen natural sau dacă sunt actori de nivel statal care au generat această epidemie.
Toţi cei ce voim să începem viața duhovnicească, să ieşim din cele lumești, să ieșim din Egipt şi să fugim de faraon, avem negreşit şi noi nevoie de un Moise (Ieş. 15) oarecare, ca mijlocitor către Dumnezeu şi după Dumnezeu, care stând pentru noi la mijloc cu făptuirea şi cu vederea (contemplarea), să întindă mâinile spre Dumnezeu, ca să trecem, povăţuiţi de el, marea păcatelor şi să punem pe fugă pe Amalic, căpetenia patimilor. S-au înşelat deci cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au socotit că n-au nevoie de nici un povăţuitor.
În secolul al III-lea a existat o pandemie care a cuprins Italia, Africa și imperiul roman de vest. Unii cercetători cred că a fost virusul Ebola. La vârful plăgii, mureau mai mult de 5000 de oameni în fiecare zi în Roma. Unele orașe și-au pierdut populația cu mai mult de 60 la sută.
Trebuie să îmbrățișăm schimbarea. Nu are rost să rezistăm încontinuu. Trebuie să ne tăiem voia în fața altora.
Slujbele nu se fac pentru sfinți iar bisericile nu se ridică pentru aceștia.
Trebuie să ne dăm seama conștient că suntem eterni și avem câteva etape în viața veșnică, pe care le vom descrie pe scurt mai jos. Există patru etape în viața noastră veșnică:
De multe ori am regretat că am vorbit; Nu am regretat niciodată că am tăcut.
Era un copil mai greoi de cap, care nu reușea să învețe lecțiile și să țină pasul cu ceilalți colegi de clasă.
Cel ce a alungat gândul trupesc cu rugăciunea se aseamănă celui ce se luptă cu un leu. Dar cel ce îl înfrânge pe acesta cu împotrivirea în cuvânt se aseamănă celui ce-şi urmăreşte duşmanul. Iar cel ce a nimicit cu totul năvala lui, deşi se află încă în trup, s-a sculat din sicriu.
Doar cei neștiutori cred că suferința este rea. Un om sensibil știe că suferința nu este rea, ci doar manifestarea răului și vindecarea de rău. Doar păcatul într-un om este un rău real și nu există rău în afara păcatului.
Cum și-a petrecut viața și cum a ajuns la sfințenie Sfântul Iosif Isihastul? Citiți un fragment dintr-o scrisoare a acestuia:
Când avem o boală gravă nu este o descoperire de la Dumnezeu că o să murim – mai bine zis, nu știm asta.
Ființa bisericii este sobornicitatea. Cea mai mare problemă a omenirii astăzi este că a uitat de Dumnezeul-Om, și, deci, de țelul nostru ceresc.
Astăzi Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice au înscris oficial în calendarul Bisericii pe Sfinții Iosif Isihastul (Gheron Iosif), Efrem Katunakiotul și Daniil Katunakiotul.
Duminica Ortodoxiei este prima duminică a Postului Mare. Tema dominantă din această duminică încă din anul 843 a fost cea a biruinței icoanelor. În acel an, controversa iconoclastă, care a ținut cu mici pauze din 726, a fost în sfârșit rezolvată, iar icoanele și venerarea lor au fost restaurate în prima duminică din Postul Mare. De atunci, această duminică a fost numită pe drept „Triumful Ortodoxiei”.
