Una dintre cele mai delicate dar, tototdată, importante probleme din biserică este și deosebirea dintre esența lui Dumnezeu și energiile Sale.
Găsiți mai jos un ghid complet despre cum să vă împotriviți diavolului, mai ales dacă sunteți sub atacuri demonice și există un pericol de demonizare. Trebuie să fim întotdeauna conștienți de acest pericol și trebuie să luăm măsurile de precauție, mai ales dacă avem păcate grave sau suntem ținte ale unor atacuri demonice concentrate din cauza vrăjilor sau blestemelor aruncate împotriva noastră.
De multe ori vin soții și ne întreabă cum să ne comportăm cu soțiile noastre. Desigur că această temă este, în ultimă analiză, o temă personală de conducere duhovnicească. Cu toate acestea, se pot desprinde anumite probleme generale care dacă ar fi soluționate s-ar putea evita o mulțime de certuri.
Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Luca 15:11-15
Etimologie Preotul ortodox este presbiterul din Biblie. Presbiter sau prezviter este, în Biblie, un sinonim pentru episcop (episkopos), referindu-se la un lider în congregațiile Bisericii locale. În uz modern, este distinct de episcop și sinonim cu preot. Sensul său literal în greacă (presbyteros) este „bătrân”.
Celor ce n-au dobândit încă adevărata rugăciune a inimii, mult le ajut ă chinuirea din rugăciunea trupească, adică ridicarea mîinilor, lovirea pieptului, privirea curată la cer, zgomotul suspinelor, plecarea necontenită a genunchilor. Deoarece adeseori nu le putem face pe acestea când sunt alţii de faţă, de aceea tocmai atunci ne şi războiesc mai ales dracii.
Nu zice: nu ştiu ce se cuvine şi deci sunt nevinovat, dacă nu fac aceea. Dacă le-oi face pe toate câte le ştii că sunt bune, ţi s-ar descoperi pe urmă şi celelalte, cunoscându-se una din cealaltă. De aceea nu-ţi foloseşte să cunoşti cele de pe urmă, înainte de împlinirea celor dintâi. Căci cunoştinţa îngâmfă atunci când nu este pusă în practică, iar dragostea zidește îndemnănd la răbdarea tuturor celor ce vin peste noi.
Ascetismul are ca scop vindecarea sufletului uman care este veșnic și ajungerea la perfecțiunea personală veșnică.
S-a întâmplat în parohia Johnstown, Pennsylvania, un oraș în depresie perpetuă, în urmă cu câteva decenii. Culorile terenului erau de un spălăcit nedefinit. Cerul era întunecat ca de iarnă, chiar dacă era primăvară, iar priveliștea de la biroul parohial era sumbră, întinzându-se peste lanțul muntos cenușiu oferind un orizont obosit. O mare parte din industriile zonei au fost închise și mutate. Casele de diferite culori stăteau cu ochii goi.
Cele opt gânduri ale răutății, din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.
Iubirea de arginţi este închinarea la idoli, fiica necredinţei, scuză mincinoasă pentru boli, prevestirea bătrîneţii, frică de secetă, vestitoarea foametei.
Un creștin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ și cenzor pentru conștiințele celorlalți. Cei cinstiți sufletește îl vor căuta pentru a se împărtăși de înțelepciunea lui. Cei necinstiți sufletește îl vor ocoli și-l vor batjocori sau calomnia. Prin asta el se aseamănă Celui Crucificat.
Oricât de ademenitoare este ispita vieții păcătoase, ea duce până la urmă la scârbă de păcat și atunci omul caută calea adevărată pe care o găsește în credință.
Tradiția ne spune că pe icoana Paramythiei (Mângâietoarei), expresia originală a fețelor și poziția trupurilor, atât a Mântuitorului Hristos cât și a Maicii Domnnului, s-au schimbat atunci când a avut loc următoarea minune pe data de 21 ianuarie 1321 în fața starețului – Sfântul Ghenadie din Vatopedi – care s-a dus acolo pentru a lua cheile porții principale a Mănăstirii, care se aflau la icoană și a le da călugărului care era responsabil să deschidă porțile mănăstirii.
Simțeam o anumită dificultate în a mă ruga lui Hristos. Pe de altă parte, Maica Domnului era la fel ca propria mea mamă pentru mine. La fel era și cu Sf. Eufimia: „Sfânta mea Eufimia”, mă adresam ei… Însă cu Hristos… Era greu să mă rog lui Hristos. Mă închinam la icoanele Lui cu frică. Când în timpul Rugăciunii lui Iisus mintea mea a început să se distragă de la rugăciune, nu m-am supărat deloc. „Cine sunt eu să-l țin constant pe Hristos în mintea mea săracă?” – mi-am spus mie. Și atunci s-a întâmplat ceva despre ce vreau să […]
Precum părinţii trupești ai copiilor sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei născuţi din ei, la fel şi mintea se alipeşte din fire de cuvintele sale.
Cel ce iscodeşte păcatele altora, sau judecă din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei, nici cercetării şi cunoaşterii păcatelor sale, care sunt cu adevărat mai grele ca plumbul ce cântăreşte mai mulţi talanţi.
Iubirea trupească de sine, cum s-a spus adeseori, e pricina tuturor gândurilor pătimaşe. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generale ale poftei: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint şi al slavei deşarte. La rândul lor, din lăcomia pântecelui se naşte gândul curviei; din iubirea de argint gândul lăcomiei şi al zgârceniei; iar din slava deşartă, gândul mândriei.
Acceptă cu răbdare căderile tale și, după ce te-ai ridicat, aleargă imediat la Dumnezeu, fără a rămâne în acel loc unde ai căzut.
Din ultimele cuvinte ale Mitropolitului Pavel (Yazigi) de Alep în Sfântul Munte (August 2011)
Întristarea va urma bucuriei, iar bucuria, mâhnirii așa cum noaptea urmează zilei. În acest mod Tatăl luminilor a stabilit calea lui Dumnezeu pentru cei care sunt mântuiți. Trebuie doar să ai răbdare și speranță: gravează acestea în adâncul inimii tale și toate adversitățile vor fi înfruntate.
După ce Adam a căzut în păcat și s-a scufundat în coruptibilitate, de îndată s-au năpustit plăcerile impure și legea junglei a izbucnit în membrele noastre. Deci natura s-a îmbolnăvit de păcat prin nesupunerea unuia, Adam. Atunci mulți au devenit păcătoși, nu ca dimpreună făptași cu Adam, pentru că aceștia nici nu au existat atunci, ci ca fiind de aceeași natură care a căzut sub legea păcatului. Natura umană din Adam s-a îmbolnăvit prin corupția neascultării și astfel patimile au intrat în ea.
Pentru a putea să oferim lui Dumnezeu rugăciunea noastră cu acea seriozitate și puritate cu care ar trebui să I se ofere, în primul rând, trebuie să scăpăm de toată anxietatea față de lucrurile materiale, carnale.
Mulți se gândesc la faptul că arderea trupurilor morților este o soluție facilă și se întreabă „De ce nu?”
În ultimele 3 decenii, a apărut conceptul de „Drepturile copilului” pentru a defini interesele acestuia în dreptul internațional. Cu toate că intenția este, teoretic, de lăudat, „Drepturile copilului” sunt o noțiune abstractă, lipsită de sens, într-o lume separată de Dumnezeu.
Notă: „Cum să ne găsim un soț bun” este o întrebare care apare foarte des între femei. De aceea, acest text a fost scris pentru femei, dar poate fi aplicat în egală măsură de bărbați. În primul rând, roagă-te să găsești un soț bun. Domnul nostru și Sfânta Sa Maică sunt sursa principală de ajutor pentru astfel de chestiuni. Cel mai bine este să…
Cel care amestecă pe ascuns în poruncă voia sa, e un desfrânat, cum s’a arătat în înţelepciune, şi pentru neputinţa de-a se înfrâna, suferă durere şi ruşine.
Botezul lui Ioan nu a iertat păcatele, ci a adus doar oamenii la pocăință. El a propovăduit deci botezul pocăinței, adică a predicat lucrul la care a dus botezul penitenței, și anume, iertarea păcatelor, pentru ca aceia care, în pocăință, îl vor primi pe Hristos, să-L primească spre iertarea păcatelor lor.
Lâncezeala este una din ramurile vorbăriei şi prima nepoată a ei. Ea este o moleşală a minţii în nevoinţă, o scârbă faţă de făgăduinţa călugărească, o pornire de a ferici pe mireni, o defăimare a lui Dumnezeu ca nemilos şi neiubitor de oameni, o plictiseală de citirea psalmilor. Ea e neputincioasă în rugăciune, dar e tare ca fierul în slujirea în cele materiale, neobosită în lucrul mâinilor şi iscusită în ascultare.
În general, prin „apocalipsă” (ἀποκάλυψις) oamenii înțeleg „revelația” sau, mai literal, „descoperirea”. Termenul este legat, în principal, de lucrarea Sfântului Ioan Teologul – Cartea Apocalipsei – din Noul Testament care descrie folosind pseudonimia și imaginea simbolică așteptarea unui iminent cataclism cosmic în care Dumnezeu distruge puterile conducătoare ale răului și ridică pe cei drepți la viață într-un regat mesianic.
