Mulți ne întreabă care sunt cauzele pandemiei COVID-19 (Coronavirus), dacă este un fenomen natural sau dacă sunt actori de nivel statal care au generat această epidemie.
Toţi cei ce voim să începem viața duhovnicească, să ieşim din cele lumești, să ieșim din Egipt şi să fugim de faraon, avem negreşit şi noi nevoie de un Moise (Ieş. 15) oarecare, ca mijlocitor către Dumnezeu şi după Dumnezeu, care stând pentru noi la mijloc cu făptuirea şi cu vederea (contemplarea), să întindă mâinile spre Dumnezeu, ca să trecem, povăţuiţi de el, marea păcatelor şi să punem pe fugă pe Amalic, căpetenia patimilor. S-au înşelat deci cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au socotit că n-au nevoie de nici un povăţuitor.
Cum și-a petrecut viața și cum a ajuns la sfințenie Sfântul Iosif Isihastul? Citiți un fragment dintr-o scrisoare a acestuia:
Deşi cuvântul e îndrăzneţ, izvorul lacrimilor după botez e mai mare decît botezul. Deoarece acela (botezul) ne curăţeşte de păcatele noastre de mai înainte, iar plânsul de cele de după aceea. Şi primindu-l pe acela toţi ca și copii, ne-am întinat după aceea; prin acesta, însă, l-am curăţit şi pe acela. Dacă acesta nu s-ar fi dăruit de Dumnezeu oamenilor din iubire de oameni, cu adevărat rari ar fi cei ce se mântuiesc.
Mulți se întreabă de ce Postul Mare ține 40 de zile. Ca să fim foarte exacți Postul Mare nu ține 40 de zile ci 36 de zile. Cu toate acestea oamenii, în general, cred că ține 40.
Nu ar trebui să ne gândim la faptele lui Dumnezeu atunci când avem stomacul plin; pe stomacul plin nu putem avea viziunea misterelor divine.
Cel ce a urât lumea a scăpat de întristare ; iar cel ce e împătimit de ceva din cele văzute încă n-a scăpat de întristare. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte?
Simțeam o anumită dificultate în a mă ruga lui Hristos. Pe de altă parte, Maica Domnului era la fel ca propria mea mamă pentru mine. La fel era și cu Sf. Eufimia: „Sfânta mea Eufimia”, mă adresam ei… Însă cu Hristos… Era greu să mă rog lui Hristos. Mă închinam la icoanele Lui cu frică. Când în timpul Rugăciunii lui Iisus mintea mea a început să se distragă de la rugăciune, nu m-am supărat deloc. „Cine sunt eu să-l țin constant pe Hristos în mintea mea săracă?” – mi-am spus mie. Și atunci s-a întâmplat ceva despre ce vreau să […]
Veşnicia nu poate fi pur şi simplu o substanţă neschimbabilă, nu poate fi ca o lege veşnică cu subzistenţă de sine. O asemenea veşnicie nu poate fi una inepuizabilă și creatoare.
Cel mai mare dar pe care Dumnezeu L-a făcut oamenilor este posibilitatea unirii cu Sine. Acest dar a căpătat concretețe prin întruparea lui Dumnezeu, prin nașterea lui Iisus Hristos.
Copilul meu, fii mereu atent, atât când ești fericit, cât și când ești trist. Când ești fericit, nu ar trebui să-ți pierzi controlul prin vivacitate și râs, și nici atunci când ești trist, să nu fii atât de sumbru încât să se vadă.
Postești? Atunci, hrănește-i pe cei flămânzi, dă de băut celor însetați, vizitează-i pe bolnavi, nu uita pe cei închiși, ai milă de torturat, mângâie-i pe cei care se întristează și care plâng, fii milostiv, umil, amabil, calm, răbdător, simpatic, iertător, reverențios, adevărat și evlavios pentru ca Dumnezeu să-ți accepte postul și să-ți acorde din belșug roadele pocăinței.
Cineva m-a întrebat dacă poate folosi un pistol pentru a-și proteja casa. Ei bine … nu știu despre arme. Dar știu despre lacăte care pot fi folosite pentru a proteja casele:
Luptă-te cu toată puterea ta pentru a câștiga Paradisul și nu asculta pe cei care spun că toată lumea va fi salvată. Aceasta este capcana lui Satan, astfel încât să nu luptăm.
Singuratatea, cu voie sau fără voie, este timpul nostru pentru rugaciune si cunoasterea mai bună a lui Dumnezeu.
Toate viciile se ofilesc atunci când sunt cucerite, iar când sunt luptate zi de zi sunt din ce în ce mai slabe, și se diminuează atât în intensitate, cât și ca frecvență – sau, oricum, pentru că sunt contrare virtuților opuse, sunt mai ușor ocolite și evitate.
Dacă Dumnezeu vede că mintea i s-a supus în întregime și își pune nădejdea numai în El. El o întărește, spunând: „Nu te teme Iacov, fiul meu, micul meu Israel” (Isaia 41:14) și: „Nu te teme, căci te-am izbăvit, te-am chemat pe numele Meu; esti al meu. Dacă treci prin apă, voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca. Dacă treci prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde. Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, cel Sfânt al lui Israel, care te mântuiește” (Isaia 43: 1-3).
Întreaga planetă dorește libertatea fericirii veșnice, dar majoritatea oamenilor o caută acolo unde nu este și o caută într-un mod nepotrivit.
Cel ce se îndeletniceşte cu virtutea în mînăstiri de obşte, sau în însoţirea cu alţii, nu e războit de obicei prea mult de frică. Dar cel ce petrece singur să se lupte ca să nu-l ia în stăpînire odrasla slavei deşarte, sau fiica necredinţei, adică frica.
Noi, cărora ni s-a dat plinătatea creștinismului adevărat, suntem obligați să lucrăm asupra noastră, să urmărim semnele vremurilor și să fim foarte bucuroși, așa cum spune Sfântul Pavel în mod constant: „Bucurați-vă întotdeauna întru Domnul și iarăși vă spun: Bucurați-vă!” (Fil. 4: 4). Ne bucurăm pentru că avem ceva pe care toată moartea și corupția acestei lumi nu îl poate înlătura, adică Împărăția veșnică a lui Iisus Hristos.
Un om voind să facă rău, s-a rugat, după obicei, mai întâi în cuget, şi prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu fiind împiedecat, mai pe urmă mult I-a mulţumit.
În context creștin: prin „mister” sau „taină”, nu ne referim doar la ceea ce este confuz și misterios, o enigmă sau o problemă insolubilă. Dimpotrivă, un mister este ceva care se dezvăluie pentru înțelegerea noastră, dar pe care nu îl înțelegem niciodată exhaustiv pentru că duce în adâncimea sau întunericul lui Dumnezeu. Ochii sunt închiși, dar sunt, de asemenea, deschiși.
În preajma marilor sărbători, trebuie să fii avem o atenție specială la noi înșine. Inamicul încearcă în prealabil să răcească inima relativ la subiectul sărbătorii, astfel încât creștinul să nu-l experieze prin trăirea realității evenimentului sărbătorit în inma sa.
Atotputernicul Hristos a fost singurul care a avut dreptul, puterea și capacitatea de a fi „tiran”. Cu toate acestea El nu a ales aceasta, deoarece ținta lui nu a fost să ne impună dovada nemerniciei noastre, ci mai degrabă să fie un exemplu pentru noi și să-și folosească natura atotputernică pentru a ne ridica din abisul disperării.
Avem o natură spirituală. Sufletul este imaginea Creatorului. Să cinstim imaginea lui Dumnezeu prin punerea noastră în acord cu toată umanitatea. Să ne amintim de moarte și să nu ne mâniem, pentru ca pacea noastră să nu fie o pace silită.
Poate spuneți: „De ce nelegiuiții sunt fericiți? De ce trăiesc în lux? De ce nu trudesc ca mine?”
Trebuie totdeauna să avem loc pentru încă cineva în inima noastră. Ar fi trebuit ca acest lucru să fie evident, însă iadul egoismului din mintea noastră ne învață că putem folosi starea de necesitate și război ca scuză pentru tirania asupra celor apropiați.
Susțin că cei care sunt pedepsiți în Gheena sunt biciuiți cu biciul iubirii.
Cine l-a omorât pe Iisus? Mulți ar spune „evreii” – însă dacă ne uităm mai atent în Evanghelii o să vedem că acest răspuns nu este întocmai corect.
Sfânta Împărtășanie este taina centrală a vieții Bisericii. Deseori, din păcate, ignorăm această taină a legăturii cu Dumnezeu și alegem rar să primim acest mare dar, găsind diverse scuze și justificări. Această discrepanță este o confirmare a depărtării noastre de centrul bisericii, care este Hristos. Ciudat! Noi nu căutăm să-L întâlnim pe Hristos care mereu ne dă viață, ci mai degrabă continuăm să-L răstignim, zi de zi, prin păcatele noastre. Aici ne dăm seama de starea decăzută a firii noastre umane.
