Când o să se termine încercarea prin care trecem? Când o să vină vestea cea bună? Răspunsul este în noi.
Întâi de toate trebuie să înțelegem faptul că idea de sfinți protectori sau patroni nu reprezintă ceva fix sau prestabilit. În decursul timpului oamenii au văzut că anumiți sfinți au ajutat fie în timpul vieții lor fie după moarte într-un anumit domeniu și, deci, pe baza acestei experiențe oamenii cer din nou ajutorul sfântului respectiv.
În afară de obișnuita folosire în minei și obiceiul timpuriu de a cânta condacele în timpul Panihidei (priveghere festivă sărbătorită în biserica Vlaherne – „a vlahilor”), Imnul Acatist a avut și funcția de a celebra victoriile militare sau de a cere în timpul războaielor protecția divină intermediată prin rugăciunile Maicii Domnului, doamna General.
În perioade de încercare oamenii se apropie mai mult de Dumnezeu, motiv pentru care și Dumnezeu este nevoit să îngăduie aceste perioade în momentele în care omenirea se stabilizează pe un drum greșit.
Demonul fricii care vă ispitește, spunând „Unde poți fugi? Nu ai pocăință; nu ai scăpare”, aparține inamicului care încearcă să vă facă să vă pierdeți stăpânirea de sine, în timp ce tristețea evlavioasă nu vă atacă, dar spune:„Nu-ți fie frică; încearcă din nou”, pentru că știe că umanitatea este slabă și din cauza asta ne întărește.
Sfânta Împărtășanie nu îmbolnăvește pe om pentru că Sfânta Împărtășanie este cu adevărat cinstitul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, dătătorul de viață. Să nu uităm că această învățătură este de bază în Biserică care a trecut în decursul istoriei pandemii mult mai dure decât cea de acum.
Toţi cei ce voim să începem viața duhovnicească, să ieşim din cele lumești, să ieșim din Egipt şi să fugim de faraon, avem negreşit şi noi nevoie de un Moise (Ieş. 15) oarecare, ca mijlocitor către Dumnezeu şi după Dumnezeu, care stând pentru noi la mijloc cu făptuirea şi cu vederea (contemplarea), să întindă mâinile spre Dumnezeu, ca să trecem, povăţuiţi de el, marea păcatelor şi să punem pe fugă pe Amalic, căpetenia patimilor. S-au înşelat deci cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au socotit că n-au nevoie de nici un povăţuitor.
În secolul al III-lea a existat o pandemie care a cuprins Italia, Africa și imperiul roman de vest. Unii cercetători cred că a fost virusul Ebola. La vârful plăgii, mureau mai mult de 5000 de oameni în fiecare zi în Roma. Unele orașe și-au pierdut populația cu mai mult de 60 la sută.
Slujbele nu se fac pentru sfinți iar bisericile nu se ridică pentru aceștia.
Cum și-a petrecut viața și cum a ajuns la sfințenie Sfântul Iosif Isihastul? Citiți un fragment dintr-o scrisoare a acestuia:
Când avem o boală gravă nu este o descoperire de la Dumnezeu că o să murim – mai bine zis, nu știm asta.
Duminica Ortodoxiei este prima duminică a Postului Mare. Tema dominantă din această duminică încă din anul 843 a fost cea a biruinței icoanelor. În acel an, controversa iconoclastă, care a ținut cu mici pauze din 726, a fost în sfârșit rezolvată, iar icoanele și venerarea lor au fost restaurate în prima duminică din Postul Mare. De atunci, această duminică a fost numită pe drept „Triumful Ortodoxiei”.
O națiune fără credință în Dumnezeu nu devine liberă, nici nu avansează mai departe ca civilizație. Numai astfel putem asigura pentru copiii noștri moștenirea cerească, singura moștenire adevărată care rămâne cu adevărat chiar și după moarte.
Nu ar trebui să ne gândim la faptele lui Dumnezeu atunci când avem stomacul plin; pe stomacul plin nu putem avea viziunea misterelor divine.
Întrebarea ucenicului Sufăr cumplit de reumatism şi fiindcă mă tem ca nu cumva să fie de la demoni, spune-mi Părinte de este aşa. Şi ce trebue să fac, că tare mă supără pentru că nu pot posti şi sunt silit de multe or să mănânc. Ce este apoi că văd în vis, pe zid, nişte fiare sălbatice? Răspunsul bătrânului
Conducerea statului a chemat pe cel mai mare doctor din China și l-au întrebat: „Tu ești cel mai mare doctor din China?”
Parabola Înfricoșatei Judecăți începe spunând că Iisus ne va despărți „precum desparte păstorul oile de capre”. Bine, dar ce legătură au oile și caprele cu Înfricoșata Judecată??
Nu zice: nu ştiu ce se cuvine şi deci sunt nevinovat, dacă nu fac aceea. Dacă le-oi face pe toate câte le ştii că sunt bune, ţi s-ar descoperi pe urmă şi celelalte, cunoscându-se una din cealaltă. De aceea nu-ţi foloseşte să cunoşti cele de pe urmă, înainte de împlinirea celor dintâi. Căci cunoştinţa îngâmfă atunci când nu este pusă în practică, iar dragostea zidește îndemnănd la răbdarea tuturor celor ce vin peste noi.
S-a întâmplat în parohia Johnstown, Pennsylvania, un oraș în depresie perpetuă, în urmă cu câteva decenii. Culorile terenului erau de un spălăcit nedefinit. Cerul era întunecat ca de iarnă, chiar dacă era primăvară, iar priveliștea de la biroul parohial era sumbră, întinzându-se peste lanțul muntos cenușiu oferind un orizont obosit. O mare parte din industriile zonei au fost închise și mutate. Casele de diferite culori stăteau cu ochii goi.
Iubirea de arginţi este închinarea la idoli, fiica necredinţei, scuză mincinoasă pentru boli, prevestirea bătrîneţii, frică de secetă, vestitoarea foametei.
Un creștin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ și cenzor pentru conștiințele celorlalți. Cei cinstiți sufletește îl vor căuta pentru a se împărtăși de înțelepciunea lui. Cei necinstiți sufletește îl vor ocoli și-l vor batjocori sau calomnia. Prin asta el se aseamănă Celui Crucificat.
Oricât de ademenitoare este ispita vieții păcătoase, ea duce până la urmă la scârbă de păcat și atunci omul caută calea adevărată pe care o găsește în credință.
Tradiția ne spune că pe icoana Paramythiei (Mângâietoarei), expresia originală a fețelor și poziția trupurilor, atât a Mântuitorului Hristos cât și a Maicii Domnnului, s-au schimbat atunci când a avut loc următoarea minune pe data de 21 ianuarie 1321 în fața starețului – Sfântul Ghenadie din Vatopedi – care s-a dus acolo pentru a lua cheile porții principale a Mănăstirii, care se aflau la icoană și a le da călugărului care era responsabil să deschidă porțile mănăstirii.
Întristarea va urma bucuriei, iar bucuria, mâhnirii așa cum noaptea urmează zilei. În acest mod Tatăl luminilor a stabilit calea lui Dumnezeu pentru cei care sunt mântuiți. Trebuie doar să ai răbdare și speranță: gravează acestea în adâncul inimii tale și toate adversitățile vor fi înfruntate.
Pentru a putea să oferim lui Dumnezeu rugăciunea noastră cu acea seriozitate și puritate cu care ar trebui să I se ofere, în primul rând, trebuie să scăpăm de toată anxietatea față de lucrurile materiale, carnale.
Notă: „Cum să ne găsim un soț bun” este o întrebare care apare foarte des între femei. De aceea, acest text a fost scris pentru femei, dar poate fi aplicat în egală măsură de bărbați. În primul rând, roagă-te să găsești un soț bun. Domnul nostru și Sfânta Sa Maică sunt sursa principală de ajutor pentru astfel de chestiuni. Cel mai bine este să…
Lâncezeala este una din ramurile vorbăriei şi prima nepoată a ei. Ea este o moleşală a minţii în nevoinţă, o scârbă faţă de făgăduinţa călugărească, o pornire de a ferici pe mireni, o defăimare a lui Dumnezeu ca nemilos şi neiubitor de oameni, o plictiseală de citirea psalmilor. Ea e neputincioasă în rugăciune, dar e tare ca fierul în slujirea în cele materiale, neobosită în lucrul mâinilor şi iscusită în ascultare.
Într-o mitropolie din Grecia de nord nu ploua. Era o secetă cumplită și datorită situației, mitropolitul locului a început să facă dimpreună cu clerul rugăciuni pentru a ploua.
Plictiseala este nepoata depresiei, iar lenea este fiica. Pentru a o trimite departe, muncește activ, nu fi leneș în rugăciune. Atunci plictiseala va trece și râvna va veni. Și dacă adăugați la această râvnă în fiecare zi cu răbdare și smerenie, atunci veți scăpa de mult rău.
Copilul meu, sper că ești bine. De curând, am devenit și ceva mai bine. Așa a trecut viața mea, cu durere și boli. Acum m-am apropiat din nou de moarte de dragul tău. Am spus: „Să mor eu, numai fii mei duhovnicești să trăiască”. Și nu am mâncat deloc.
