Ce este normalul? Un zbor deasupra unui cuib de cuci.

De fapt ce este normalul într-o lume în care unul zboară drept, altul zboară șui, altul zboară peste cuibul cucului?
De fapt ce este normalul într-o lume în care unul zboară drept, altul zboară șui, altul zboară peste cuibul cucului?
Mulți ne întreabă care sunt cauzele pandemiei COVID-19 (Coronavirus), dacă este un fenomen natural sau dacă sunt actori de nivel statal care au generat această epidemie.
Ființa bisericii este sobornicitatea. Cea mai mare problemă a omenirii astăzi este că a uitat de Dumnezeul-Om, și, deci, de țelul nostru ceresc.
În orice societate sunt oameni mai bogați și oameni mai săraci. Oameni care își găsesc de lucru, oameni care nu își găsesc de lucru dintr-o mulțime de motive. Toate acestea le-a lăsat Dumnezeu ca să avem nevoie unii de alții și să învățăm să iubim unii pe alții și să nu judecăm prea mult de ce. În orice caz, Iisus nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu. La început În satul din apropierea mănăstirii unde se afla Sfântul Iacob Tsalikis în Evia era o femeie săracă ce nu avea de lucru. Sfântului, făcându-i-se milă de […]
Parabola Înfricoșatei Judecăți începe spunând că Iisus ne va despărți „precum desparte păstorul oile de capre”. Bine, dar ce legătură au oile și caprele cu Înfricoșata Judecată??
Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Luca 15:11-15
Un creștin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ și cenzor pentru conștiințele celorlalți. Cei cinstiți sufletește îl vor căuta pentru a se împărtăși de înțelepciunea lui. Cei necinstiți sufletește îl vor ocoli și-l vor batjocori sau calomnia. Prin asta el se aseamănă Celui Crucificat.
Cel ce iscodeşte păcatele altora, sau judecă din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei, nici cercetării şi cunoaşterii păcatelor sale, care sunt cu adevărat mai grele ca plumbul ce cântăreşte mai mulţi talanţi.
Lâncezeala este una din ramurile vorbăriei şi prima nepoată a ei. Ea este o moleşală a minţii în nevoinţă, o scârbă faţă de făgăduinţa călugărească, o pornire de a ferici pe mireni, o defăimare a lui Dumnezeu ca nemilos şi neiubitor de oameni, o plictiseală de citirea psalmilor. Ea e neputincioasă în rugăciune, dar e tare ca fierul în slujirea în cele materiale, neobosită în lucrul mâinilor şi iscusită în ascultare.
În orice începător este o lucrare îndoită, săvîrşindu-se în inimă în chip îndoit şi neamestecat : una din har şi alta din amăgirea demonilor. O putem însă împărți și în trei, dacă socotim și trupul: Este o căldură întreită a lucrării, aprinsă în oameni: una din har, alta din amăgire sau din păcat şi alta din prisosul sîngelui. Cea din urmă poate fi potolită şi adusă la rînduială prin înfrînarea măsurată.
Cel mai mare dar pe care Dumnezeu L-a făcut oamenilor este posibilitatea unirii cu Sine. Acest dar a căpătat concretețe prin întruparea lui Dumnezeu, prin nașterea lui Iisus Hristos.
Când ne gândim la Crăciun, ne gândim la ce trebuie să oferim celorlalți, lucru văzut ca un fel de obligație socială sau cel mult ca o expresie a unei iubiri cotidiene.
Am învățat suficient pentru a avea încredere în ceea ce credem că știm, dar nu am învățat suficient pentru a accepta altceva care ar putea contrazice convingerile noastre înguste.
Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (Facere 1:26-27)
Mulți spun că părintele Arsenie Boca este sfânt în timp ce alți mulți spun că omul nu a fost normal. Același lucru s-a întâmplat și cu Sfântul Porfirie, Paisie și cu alți sfinți din vechime, de exemplu Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Simeon Stâlpnicul sau Sfântul Simeon Noul Teolog. De fapt, amândouă opiniile sunt adevărate însă pentru a înțelege este necesară o explicație.
Cu cât Îl iubești pe Hristos, cu atât ți se pare că nu-L iubești și tânjești în întregime, tot mai mult, să-L iubești.
Trebuie să căutăm pe Domnul în toate felurile, pentru a ne putea hrăni de El și a ne feri de foame, participând constant la acest banchet duhovnicesc. Nici nu trebuie să ne abținem inutil de la sfânta masă și, astfel, să ne slăbim foarte mult sufletele cu pretextul că nu suntem cu adevărat demni de Sfintele Taine. Mai degrabă, trebuie să recurgem la preoți pentru Mărturisire din cauza păcatelor noastre, pentru a putea bea din Sângele curățător.
Sfântul Apostol Pavel spune că „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.”, deoarece primul nostru scop este să ne perfecționăm pe noi înșine și să nu luptăm cu ceilalți. Pentru aceasta trebuie să avem un mediu stabil și pașnic.
Medicul nu trebuie lăudat doar atunci când își trimite pacientul la tratament în grădini și pajiști, în băi termale și bazine cu apă, sau atunci când îi recomandă să aibă o masă încărcată înaintea sa.
O persoană nu poate alege momentul în care se naște sau trăiește; nu este de la el, cine sunt părinții sau națiunea în care se va naște, dar de ce este responsabil este modul în care va acționa în acea perioadă de timp: va fi uman sau inuman, indiferent de națiunea sau părinții lui.
Când există respect pentru lucrurile mici, va exista un respect și mai mare față de cele mai mari. Când nu există niciun respect pentru lucrurile mici, atunci nu va exista nici pentru cele mari. Așa au păstrat Părinții Tradiția.
Toate viciile se ofilesc atunci când sunt cucerite, iar când sunt luptate zi de zi sunt din ce în ce mai slabe, și se diminuează atât în intensitate, cât și ca frecvență – sau, oricum, pentru că sunt contrare virtuților opuse, sunt mai ușor ocolite și evitate.
Cel lipsit de durere (nesimţitul) este un filozof fără minte. Ε un tîlcuitor ce se osîndeşte pe sine, un iubitor de cuvinte potrivnice lui, învăţător orb la vedere.
Uitarea în sine nu are nicio putere, dar se întăreşte din pricina negrijii noastre şi pe măsura acesteia.
Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa – adică doar un singur dumnezeu creat – un singur Om la multe persoane de două genuri (bărbat și femeie), întrucât El este un singur Dumnezeu în trei persoane. Dumnezeu a creat o minte uriașă, un dumnezeu creat, în care toate persoanele ar coopera în mod impecabil pe plan mintal în timp real pentru a atinge același obiectiv, chiar dacă fiecare persoană și-ar păstra specificul.
Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toți. Indiferent cine sunt pentru că fiecare dintre noi este „trimis”, fiecare dintre noi este creat cu un scop, fiecare dintre noi este unic în felul său.
Nu este adevărat faptul că Dumnezeu a suspendat liberul arbitru al lui Faraon; adică nu este adevărat faptul că Faraon era înclinat să-i lase pe israeliți să plece, dar atunci Dumnezeu l-a oprit să facă acest lucru. De fapt, Faraon nu a fost înclinat să îi lase pe israeliți să plece, dar minunile lucrate de Dumnezeu prin Moise l-au făcut să-i fie teamă; Dumnezeu i-a dat lui Faraon puterea voinței de a urma ceea ce voia cu adevărat să facă: să-i țină pe israeliți înrobiți în Egipt. În acest sens, Dumnezeu nu a suspendat sau a înlocuit liberul arbitru al […]
Dar cineva ar putea spune: „Atunci, dacă cerul este atât de bun, de ce nu vă duceți toți să vă sinucideți și să treceți imediat la Dumnezeul vostru și să nu ne mai deranjați?”
S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi! Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci?
Cain, unde este fratele tău? Cu asta a început istoria neamului omenesc pe pământ, şi anume cu o ucidere de frate. O ucidere de frate din zavistie!
Postările sunt făcute în paralel – aici pe blog precum și în galerie astfel încât să puteți să alegeți formatul care vă place precum și postările înrudite care sunt alese după criterii diferite între blog și galerie.