Desfătați-vă de tăcere
mart.
16
2020
De multe ori am regretat că am vorbit; Nu am regretat niciodată că am tăcut.
De multe ori am regretat că am vorbit; Nu am regretat niciodată că am tăcut.
Mintea care s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu devine fie bestială, fie demonică și, după ce s-a revoltat împotriva legilor naturii, poftește după ceea ce aparține altora.
Una dintre cele mai delicate dar, tototdată, importante probleme din biserică este și deosebirea dintre esența lui Dumnezeu și energiile Sale.
Un creștin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ și cenzor pentru conștiințele celorlalți. Cei cinstiți sufletește îl vor căuta pentru a se împărtăși de înțelepciunea lui. Cei necinstiți sufletește îl vor ocoli și-l vor batjocori sau calomnia. Prin asta el se aseamănă Celui Crucificat.
Precum părinţii trupești ai copiilor sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei născuţi din ei, la fel şi mintea se alipeşte din fire de cuvintele sale.
Lâncezeala este una din ramurile vorbăriei şi prima nepoată a ei. Ea este o moleşală a minţii în nevoinţă, o scârbă faţă de făgăduinţa călugărească, o pornire de a ferici pe mireni, o defăimare a lui Dumnezeu ca nemilos şi neiubitor de oameni, o plictiseală de citirea psalmilor. Ea e neputincioasă în rugăciune, dar e tare ca fierul în slujirea în cele materiale, neobosită în lucrul mâinilor şi iscusită în ascultare.
Copilul meu, fii mereu atent, atât când ești fericit, cât și când ești trist. Când ești fericit, nu ar trebui să-ți pierzi controlul prin vivacitate și râs, și nici atunci când ești trist, să nu fii atât de sumbru încât să se vadă.
Singuratatea, cu voie sau fără voie, este timpul nostru pentru rugaciune si cunoasterea mai bună a lui Dumnezeu.
A avea o minte liniștită și senină depinde în totalitate de tine. Nu depinde de tentații sau de comportamentul colegului care se luptă lângă tine. Tu însuți vei fi responsabil pentru mântuirea ta; indiferent dacă vei fi salvat sau nu depinde în totalitate de tine. Când tânjești după mântuirea ta și lupți din greu, atunci rezultatul va fi potrivit dorinței tale.
Orice am prefera lui Dumnezeu, îl transformăm într-un zeu pentru noi înșine.
Cel ce se îndeletniceşte cu virtutea în mînăstiri de obşte, sau în însoţirea cu alţii, nu e războit de obicei prea mult de frică. Dar cel ce petrece singur să se lupte ca să nu-l ia în stăpînire odrasla slavei deşarte, sau fiica necredinţei, adică frica.
Trebuie să știm că lumina divină nu este un fenomen natural, ca atunci când ne lovim în cap sau alte cauze care generează semnale electrice prin sistemul nervos pe care creierul nostru (mai exact cortexul nostru vizual) le interpretează ca lumină.
Deci cel ce voieşte să vină la odihna Domnului şi să nu fie biruit de vrăjmaşul, se desparte de oameni în orice lucru, spre a nu critica pe cineva şi a lăuda sau îndreptăţi, sau ferici pe altul şi a arăta dreptatea lui, sau a-l supăra pe acela în vreo privinţă, sau a observa scăderile lui, şi a nu lăsa vreun ac de duşmănie în inima sa împotriva lui şi a supune voia sa neînţeleptului.
Toată firea este cât se poate de departe şi cu totul străină de firea dumnezeiască.
Este în firea minţii mânia (curajul) împotriva patimilor. Căci dacă nu se mânie omul împotriva tuturor celor semănate de vrăjmaşul într’însul, nu va vedea nici curăţie întru sine. Când a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrăjmaşii săi zicând : „Necinstiţilor şi defăimaţilor, lipsiţi de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de câinii turmelor mele”! Iar cel ce vrea să ajungă la mânia cea firească, taie toate voile sale, până când întăreşte în sine voia cea după fire a minţii.
Există două moduri de bază ale vindecării. Primul este ca o persoană să abandoneze „averea” minții. Vorbind despre sărăcie, Sfântul Nichita Stithatul susține că sărăcia nu este doar renunțarea la bunurile materiale, ci și negarea „bogăției” minții.
Maica Domnului a murit, la fel ca toți oamenii, care mor din necesitatea naturii umane care e muritoare, care este legată indivizibil de corupția acestei lumi ca urmare a căderii lui Adam.
Mulți sunt interesați să rezolve subiecte „fierbinți” cu mintea lor. Ne interesează modul în care Ilie a fost ridicat la cer cu carul de foc, cum este paradisul, îngerii, creația lumii și alte lucruri de acest fel.
Dacă vrei să-i slujești lui Dumnezeu, pregătește-ți inima nu pentru mâncare, nu pentru băutură, nu pentru odihnă, nu pentru ușurință, ci pentru suferință, pentru a putea îndura toate ispitele, necazurile și întristările.
Chiar dacă regulile iconografiei spun că toți sfinții ar trebui să fie cu părul negru și ochii negri, știm din tradiție și de la sfinții care au văzut-o pe Maica Domnului că este blondă, cu părul de culoarea grâului copt și cu ochi albaștri.
Ne străduim să învățăm diverse lucruri și încercăm încet să înțelegem sensurile pentru a dobândi cunoștințe.
Lumina monahilor sunt îngerii. Lumina mirenilor sunt monahii. După cum lumina soarelui atrage ochiul sănătos, tot astfel cunoașterea lui Dumnezeu atrage mintea curată, prin iubire.
Să învăţam de la albina cea pricepută, care cu multă hărnicie culege de la fiecare floare tot ceea ce este de folos. Părinții de la Vatoped vorbesc cu domnul Georgios Mantzaridis, unul dintre cei renumiți profesori de teologie și etică din Grecia și din străinătate.
Dobândește pacea, si mii de oameni din jurul tău se vor mântui . În această imagine, un călugăr înainte de a primi schima mare.
Poate că este oarecum indrăzneț ceea ce spun, dar experiența duhovnicească este de preferat, cel puțin la începutul vieții duhovnicești, mai mult decât harul lui Dumnezeu. Deoarece cei care au primitt harul și nu au avut experiență l-au pierdut, în timp ce aceia care nu au primit harul dar au o experiență duhovnicească, au reușit să-l câștige. În această fotografie unul din frații mănăstirii în timpul uneia dintre cele două procesiuni anuale din jurul mănăstirii.
Sfânta Împărtășanie este taina centrală a vieții Bisericii. Deseori, din păcate, ignorăm această taină a legăturii cu Dumnezeu și alegem rar să primim acest mare dar, găsind diverse scuze și justificări. Această discrepanță este o confirmare a depărtării noastre de centrul bisericii, care este Hristos. Ciudat! Noi nu căutăm să-L întâlnim pe Hristos care mereu ne dă viață, ci mai degrabă continuăm să-L răstignim, zi de zi, prin păcatele noastre. Aici ne dăm seama de starea decăzută a firii noastre umane.
Înaintea oricărei lucrări mari e o cruce.Să nu ne tulburăm, pentru că bucuria învierii va acoperi toate suferințele. Dacă lucrarea e împlinită fără încercări, dureri sau fără purtarea crucii, să știm că osteneala nu e bineplăcută. În această fotografie se vede crucea pe locul unde Sfântul Eftimie Vatopedinul a mucenicit și, pe fundal, mănăstirea Vatoped.
