Era un copil mai greoi de cap, care nu reușea să învețe lecțiile și să țină pasul cu ceilalți colegi de clasă.
Ființa bisericii este sobornicitatea. Cea mai mare problemă a omenirii astăzi este că a uitat de Dumnezeul-Om, și, deci, de țelul nostru ceresc.
O națiune fără credință în Dumnezeu nu devine liberă, nici nu avansează mai departe ca civilizație. Numai astfel putem asigura pentru copiii noștri moștenirea cerească, singura moștenire adevărată care rămâne cu adevărat chiar și după moarte.
De multe ori vin soții și ne întreabă cum să ne comportăm cu soțiile noastre. Desigur că această temă este, în ultimă analiză, o temă personală de conducere duhovnicească. Cu toate acestea, se pot desprinde anumite probleme generale care dacă ar fi soluționate s-ar putea evita o mulțime de certuri.
Cele opt gânduri ale răutății, din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.
Un creștin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ și cenzor pentru conștiințele celorlalți. Cei cinstiți sufletește îl vor căuta pentru a se împărtăși de înțelepciunea lui. Cei necinstiți sufletește îl vor ocoli și-l vor batjocori sau calomnia. Prin asta el se aseamănă Celui Crucificat.
Pentru a putea să oferim lui Dumnezeu rugăciunea noastră cu acea seriozitate și puritate cu care ar trebui să I se ofere, în primul rând, trebuie să scăpăm de toată anxietatea față de lucrurile materiale, carnale.
În ultimele 3 decenii, a apărut conceptul de „Drepturile copilului” pentru a defini interesele acestuia în dreptul internațional. Cu toate că intenția este, teoretic, de lăudat, „Drepturile copilului” sunt o noțiune abstractă, lipsită de sens, într-o lume separată de Dumnezeu.
În orice începător este o lucrare îndoită, săvîrşindu-se în inimă în chip îndoit şi neamestecat : una din har şi alta din amăgirea demonilor. O putem însă împărți și în trei, dacă socotim și trupul: Este o căldură întreită a lucrării, aprinsă în oameni: una din har, alta din amăgire sau din păcat şi alta din prisosul sîngelui. Cea din urmă poate fi potolită şi adusă la rînduială prin înfrînarea măsurată.
Cineva care nu este încălzit de dragostea celorlalți, va porni un foc în jurul lui pentru a se încălzi. Aceasta este iraționalitatea războiului într-o societate fără Dumnezeu.
În timpul domniei împăratului Anastasios I (491-518), un tânăr diacon s-a mutat la Constantinopol. Ducea o viață ascetică de rugăciune și post, dar în smerenia sa se gândea la sine ca fiind mai degrabă lumesc.
Sufletul, fiind creat raţional prin suflare şi înţelegător prin însuflare dătătoare de viaţă, nu a fost creat de Dumnezeu deodată cu iuţimea şi cu pofta dobitocească, ci cu puterea dorinţei şi pe lângă ea, cu vigoarea dragostei .
O, Duh Sfânt, care a făcut toate rasele, privește cu bunăvoință întreaga familie umană și îndepărtează aroganța și ura care ne separă de frații noștri.
Cel mai mare dar pe care Dumnezeu L-a făcut oamenilor este posibilitatea unirii cu Sine. Acest dar a căpătat concretețe prin întruparea lui Dumnezeu, prin nașterea lui Iisus Hristos.
Copilul meu, fii mereu atent, atât când ești fericit, cât și când ești trist. Când ești fericit, nu ar trebui să-ți pierzi controlul prin vivacitate și râs, și nici atunci când ești trist, să nu fii atât de sumbru încât să se vadă.
Postești? Atunci, hrănește-i pe cei flămânzi, dă de băut celor însetați, vizitează-i pe bolnavi, nu uita pe cei închiși, ai milă de torturat, mângâie-i pe cei care se întristează și care plâng, fii milostiv, umil, amabil, calm, răbdător, simpatic, iertător, reverențios, adevărat și evlavios pentru ca Dumnezeu să-ți accepte postul și să-ți acorde din belșug roadele pocăinței.
Cineva m-a întrebat dacă poate folosi un pistol pentru a-și proteja casa. Ei bine … nu știu despre arme. Dar știu despre lacăte care pot fi folosite pentru a proteja casele:
Începătorul oricărei virtuţi este Dumnezeu, precum soarele, al luminii cotidiene.
Mulți astăzi se întreabă cum să ne manifestăm în cazul unei comportament agresiv, începând de la cele de la școală sau la joacă între copii și terminând cu agresiunile la nivel național.
Cu harul lui Dumnezeu, îți vei câștiga adevărata libertate: vei avea putere asupra minții tale – nu evenimentele din afară. Realizează acest lucru și vei găsi putere.
Din orice fel de pricină ar clocoti mânia în noi, ea ne orbeşte ochii sufletului şi nu-l lasă să vadă Soarele Dreptăţii.
Fiecare are o cruce de purtat. De ce? Întrucât conducătorul credinței noastre a îndurat crucea, o vom îndura și noi.
Când disputați o problemă cu cineva, nu uitați că nu sunteți voi și problema împotriva celuilalt, ci dvs. și celălalt împotriva problemei.
Dar din ce pricină pătimim acestea, dacă nu pentru că nu avem iubire ? Căci dacă am avea iubire, împreunată cu mila şi cu durerea, nu ne-am îngriji să vedem scăderile aproapelui.
Războinicul nu este cineva care luptă, Căci nimeni nu are dreptul să ia o altă viață.
Toate viciile se ofilesc atunci când sunt cucerite, iar când sunt luptate zi de zi sunt din ce în ce mai slabe, și se diminuează atât în intensitate, cât și ca frecvență – sau, oricum, pentru că sunt contrare virtuților opuse, sunt mai ușor ocolite și evitate.
Când ne concentrăm asupra binelui, binele crește. Când ne concentrăm asupra răului, răul crește.
Întreaga planetă dorește libertatea fericirii veșnice, dar majoritatea oamenilor o caută acolo unde nu este și o caută într-un mod nepotrivit.
Orice dependență este un obicei prost și rău, o boală a sufletului, o tulburare a creierului caracterizată prin necesitatea compulsivă de stimuli care oferă satisfacție, adică de cauzele păcatului, în ciuda consecințelor adverse.
După ce i-a oferit persoanei care a greșit sfatul potrivit, Sfântul Pavel continuă să-i ofere sfaturi la un nivel mai înalt, spunându-i să nu fie biruit de rău, ci să învingă răul cu bine. Căci știa că, chiar dacă inamicul ar fi fost o brută, el nu va continua să fie dușman odată ce a fost hrănit.
