Cel ce are vreun dar duhovnicesc şi suferă împreună cu cel ce nu îl are, îşi păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru îl va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.
Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa – adică doar un singur dumnezeu creat – un singur Om la multe persoane de două genuri (bărbat și femeie), întrucât El este un singur Dumnezeu în trei persoane. Dumnezeu a creat o minte uriașă, un dumnezeu creat, în care toate persoanele ar coopera în mod impecabil pe plan mintal în timp real pentru a atinge același obiectiv, chiar dacă fiecare persoană și-ar păstra specificul.
Deci cel ce voieşte să vină la odihna Domnului şi să nu fie biruit de vrăjmaşul, se desparte de oameni în orice lucru, spre a nu critica pe cineva şi a lăuda sau îndreptăţi, sau ferici pe altul şi a arăta dreptatea lui, sau a-l supăra pe acela în vreo privinţă, sau a observa scăderile lui, şi a nu lăsa vreun ac de duşmănie în inima sa împotriva lui şi a supune voia sa neînţeleptului.
Ar trebui să avem grijă să nu facem niciodată nimic pripit sau cu nepăsare sau orice altceva pentru care nu putem avem un motiv rezonabil.
Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toți. Indiferent cine sunt pentru că fiecare dintre noi este „trimis”, fiecare dintre noi este creat cu un scop, fiecare dintre noi este unic în felul său.
Noi, cărora ni s-a dat plinătatea creștinismului adevărat, suntem obligați să lucrăm asupra noastră, să urmărim semnele vremurilor și să fim foarte bucuroși, așa cum spune Sfântul Pavel în mod constant: „Bucurați-vă întotdeauna întru Domnul și iarăși vă spun: Bucurați-vă!” (Fil. 4: 4). Ne bucurăm pentru că avem ceva pe care toată moartea și corupția acestei lumi nu îl poate înlătura, adică Împărăția veșnică a lui Iisus Hristos.
Celui ce nu se află în ascultarea ta să nu-i aduci greşeala în faţă. Căci aceasta tine mai mult de stăpânire, decât de sfătuire.
Un om voind să facă rău, s-a rugat, după obicei, mai întâi în cuget, şi prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu fiind împiedecat, mai pe urmă mult I-a mulţumit.
Este în firea minţii mânia (curajul) împotriva patimilor. Căci dacă nu se mânie omul împotriva tuturor celor semănate de vrăjmaşul într’însul, nu va vedea nici curăţie întru sine. Când a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrăjmaşii săi zicând : „Necinstiţilor şi defăimaţilor, lipsiţi de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de câinii turmelor mele”! Iar cel ce vrea să ajungă la mânia cea firească, taie toate voile sale, până când întăreşte în sine voia cea după fire a minţii.
Unul dintre cei mai mari nobili din Gaza l-a întrebat pe Sfântul Zosima: „Cum poți spune că nu ești nimic? Faci minuni, vindeci oameni, ești un sfânt! ”
Există două moduri de bază ale vindecării. Primul este ca o persoană să abandoneze „averea” minții. Vorbind despre sărăcie, Sfântul Nichita Stithatul susține că sărăcia nu este doar renunțarea la bunurile materiale, ci și negarea „bogăției” minții.
Când un om minte, el ucide o parte din lume Acestea sunt morți palide prin care oamenii își strâmbă viețile
Se întîmplă iarăşi uneori, că cineva se vede pe sine şezînd în pace şi în linişte, dar cînd îi spune un frate un cuvînt care-l supără, se tulbură şi socoteşte de aceea că pe drept cuvânt se supără, zicând împotriva aceluia: «De nu venea şi nu-mi vorbea şi nu mă tulbura, n-aş fi păcătuit».
Cain, unde este fratele tău? Cu asta a început istoria neamului omenesc pe pământ, şi anume cu o ucidere de frate. O ucidere de frate din zavistie!
Părintele Serafim Rose de Platina, el însuși convertit la Ortodoxie, a fost rugat să compună un „Manual pentru convertiți ortodocși”. În notele sale pentru un astfel de manual, el a notat următoarele „capcane convertite”, sau ceea ce el a numit „obstacole în misiunea ortodoxă astăzi” sau, mai pe scurt, „convertitidă”.
Este multă teamă și suferință pe seama celebrului 666 în unele cercuri, care în majoritatea timpului (dacă nu întotdeauna) ne distrage de la principalul scop al vieții noastre – mântuirea sufletului nostru veșnic.
Ceea ce cunoaștem ca aspect mânietor al sufletului nostru este un aspect irațional al sufletului care este responsabil să evite sau să atace, adică responsabil de tipul de răspunsuri în situații de stres acut – răspuns de tip „fugi sau luptă”.
Dacă vrei să-i slujești lui Dumnezeu, pregătește-ți inima nu pentru mâncare, nu pentru băutură, nu pentru odihnă, nu pentru ușurință, ci pentru suferință, pentru a putea îndura toate ispitele, necazurile și întristările.
În preajma marilor sărbători, trebuie să fii avem o atenție specială la noi înșine. Inamicul încearcă în prealabil să răcească inima relativ la subiectul sărbătorii, astfel încât creștinul să nu-l experieze prin trăirea realității evenimentului sărbătorit în inma sa.
Chiar dacă regulile iconografiei spun că toți sfinții ar trebui să fie cu părul negru și ochii negri, știm din tradiție și de la sfinții care au văzut-o pe Maica Domnului că este blondă, cu părul de culoarea grâului copt și cu ochi albaștri.
Atotputernicul Hristos a fost singurul care a avut dreptul, puterea și capacitatea de a fi „tiran”. Cu toate acestea El nu a ales aceasta, deoarece ținta lui nu a fost să ne impună dovada nemerniciei noastre, ci mai degrabă să fie un exemplu pentru noi și să-și folosească natura atotputernică pentru a ne ridica din abisul disperării.
Ai putere asupra oamenilor atât timp cât nu le ei totul. Dacă însă ai jefuit un om de tot ce are, atunci el nu mai este în puterea ta – este liber din nou.
Diavolul folosește tehnici similare cu ale noastre când vrea să atace ceva. Așa că, trebuie să știm cum să ne apărăm. Depinde de noi să o facem.
Avem o natură spirituală. Sufletul este imaginea Creatorului. Să cinstim imaginea lui Dumnezeu prin punerea noastră în acord cu toată umanitatea. Să ne amintim de moarte și să nu ne mâniem, pentru ca pacea noastră să nu fie o pace silită.
Mulți se întreabă de ce și cum monahii din Sfântul Munte pot să trăiască mai mult și au o viață mai lipsită de boli decât alți oameni din afara muntelui.
Poate spuneți: „De ce nelegiuiții sunt fericiți? De ce trăiesc în lux? De ce nu trudesc ca mine?”
Cel care se mândrește cu darurile sale naturale, adică: inteligența, capacitate de a învăța, de a lectura, o pronunție clară, înțelegere rapidă și toate aceste feluri de daruri primite, fără osteneală, nu se va învrednici de binecuvântările supra-naturale, pentru că cel care este necredincios în cele mici este la fel de necredincios și pătimaș în cele mari. Să căutăm mai întâi smerenia în dorințele noastre de reușită în viață.
Nu mustra pe cel ce care s-a oprit să păcătuiască și a început să se pocăiască. Dacă spui că faci asta pentru numele lui Dumnezeu, aminteşte-ţi mai întâi de păcatele tale trecute, și apoi îndreaptă pe fratele tău. A ucide e ușor. A învia e infinit mai greu.
Fața este imaginea sufletului, iar ochii povestesc intențiile sale. Pelerini într-un un moment la slujbă.
Păstorul cel adevărat este trădat de dragostea sa. Pentru că în numele dragostei, Pastorul cel bun a fost răstignit pentru noi. Patriarhul Alexandriei, Teodor al 2-lea, la sfârșitul vizitei în mănăstirea Vatoped.
