Precum părinţii trupești ai copiilor sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei născuţi din ei, la fel şi mintea se alipeşte din fire de cuvintele sale.
Cel ce iscodeşte păcatele altora, sau judecă din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei, nici cercetării şi cunoaşterii păcatelor sale, care sunt cu adevărat mai grele ca plumbul ce cântăreşte mai mulţi talanţi.
Iubirea trupească de sine, cum s-a spus adeseori, e pricina tuturor gândurilor pătimaşe. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generale ale poftei: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint şi al slavei deşarte. La rândul lor, din lăcomia pântecelui se naşte gândul curviei; din iubirea de argint gândul lăcomiei şi al zgârceniei; iar din slava deşartă, gândul mândriei.
Acceptă cu răbdare căderile tale și, după ce te-ai ridicat, aleargă imediat la Dumnezeu, fără a rămâne în acel loc unde ai căzut.
Din ultimele cuvinte ale Mitropolitului Pavel (Yazigi) de Alep în Sfântul Munte (August 2011)
Întristarea va urma bucuriei, iar bucuria, mâhnirii așa cum noaptea urmează zilei. În acest mod Tatăl luminilor a stabilit calea lui Dumnezeu pentru cei care sunt mântuiți. Trebuie doar să ai răbdare și speranță: gravează acestea în adâncul inimii tale și toate adversitățile vor fi înfruntate.
După ce Adam a căzut în păcat și s-a scufundat în coruptibilitate, de îndată s-au năpustit plăcerile impure și legea junglei a izbucnit în membrele noastre. Deci natura s-a îmbolnăvit de păcat prin nesupunerea unuia, Adam. Atunci mulți au devenit păcătoși, nu ca dimpreună făptași cu Adam, pentru că aceștia nici nu au existat atunci, ci ca fiind de aceeași natură care a căzut sub legea păcatului. Natura umană din Adam s-a îmbolnăvit prin corupția neascultării și astfel patimile au intrat în ea.
Pentru a putea să oferim lui Dumnezeu rugăciunea noastră cu acea seriozitate și puritate cu care ar trebui să I se ofere, în primul rând, trebuie să scăpăm de toată anxietatea față de lucrurile materiale, carnale.
Mulți se gândesc la faptul că arderea trupurilor morților este o soluție facilă și se întreabă „De ce nu?”
În ultimele 3 decenii, a apărut conceptul de „Drepturile copilului” pentru a defini interesele acestuia în dreptul internațional. Cu toate că intenția este, teoretic, de lăudat, „Drepturile copilului” sunt o noțiune abstractă, lipsită de sens, într-o lume separată de Dumnezeu.
Notă: „Cum să ne găsim un soț bun” este o întrebare care apare foarte des între femei. De aceea, acest text a fost scris pentru femei, dar poate fi aplicat în egală măsură de bărbați. În primul rând, roagă-te să găsești un soț bun. Domnul nostru și Sfânta Sa Maică sunt sursa principală de ajutor pentru astfel de chestiuni. Cel mai bine este să…
Cel care amestecă pe ascuns în poruncă voia sa, e un desfrânat, cum s’a arătat în înţelepciune, şi pentru neputinţa de-a se înfrâna, suferă durere şi ruşine.
Botezul lui Ioan nu a iertat păcatele, ci a adus doar oamenii la pocăință. El a propovăduit deci botezul pocăinței, adică a predicat lucrul la care a dus botezul penitenței, și anume, iertarea păcatelor, pentru ca aceia care, în pocăință, îl vor primi pe Hristos, să-L primească spre iertarea păcatelor lor.
Lâncezeala este una din ramurile vorbăriei şi prima nepoată a ei. Ea este o moleşală a minţii în nevoinţă, o scârbă faţă de făgăduinţa călugărească, o pornire de a ferici pe mireni, o defăimare a lui Dumnezeu ca nemilos şi neiubitor de oameni, o plictiseală de citirea psalmilor. Ea e neputincioasă în rugăciune, dar e tare ca fierul în slujirea în cele materiale, neobosită în lucrul mâinilor şi iscusită în ascultare.
În general, prin „apocalipsă” (ἀποκάλυψις) oamenii înțeleg „revelația” sau, mai literal, „descoperirea”. Termenul este legat, în principal, de lucrarea Sfântului Ioan Teologul – Cartea Apocalipsei – din Noul Testament care descrie folosind pseudonimia și imaginea simbolică așteptarea unui iminent cataclism cosmic în care Dumnezeu distruge puterile conducătoare ale răului și ridică pe cei drepți la viață într-un regat mesianic.
Într-o mitropolie din Grecia de nord nu ploua. Era o secetă cumplită și datorită situației, mitropolitul locului a început să facă dimpreună cu clerul rugăciuni pentru a ploua.
În orice începător este o lucrare îndoită, săvîrşindu-se în inimă în chip îndoit şi neamestecat : una din har şi alta din amăgirea demonilor. O putem însă împărți și în trei, dacă socotim și trupul: Este o căldură întreită a lucrării, aprinsă în oameni: una din har, alta din amăgire sau din păcat şi alta din prisosul sîngelui. Cea din urmă poate fi potolită şi adusă la rînduială prin înfrînarea măsurată.
Cineva care nu este încălzit de dragostea celorlalți, va porni un foc în jurul lui pentru a se încălzi. Aceasta este iraționalitatea războiului într-o societate fără Dumnezeu.
Un soț plin de har ar trebui să vorbească astfel soției sale:
Mulți se întreabă ce este moartea în Biblie. În concordanță cu Biblia, după cum separarea sufletului de trup este moartea trupului, la fel și separarea lui Dumnezeu de suflet este moartea sufletului. Iar această moarte a sufletului este moartea adevărată.
Plictiseala este nepoata depresiei, iar lenea este fiica. Pentru a o trimite departe, muncește activ, nu fi leneș în rugăciune. Atunci plictiseala va trece și râvna va veni. Și dacă adăugați la această râvnă în fiecare zi cu răbdare și smerenie, atunci veți scăpa de mult rău.
Copilul meu, sper că ești bine. De curând, am devenit și ceva mai bine. Așa a trecut viața mea, cu durere și boli. Acum m-am apropiat din nou de moarte de dragul tău. Am spus: „Să mor eu, numai fii mei duhovnicești să trăiască”. Și nu am mâncat deloc.
În timpul domniei împăratului Anastasios I (491-518), un tânăr diacon s-a mutat la Constantinopol. Ducea o viață ascetică de rugăciune și post, dar în smerenia sa se gândea la sine ca fiind mai degrabă lumesc.
Botezul Domnnului este o sărbătoare cu totul specială pentru că de fapt la Botezul Domnului ni s-a prezentat Sfânta Treime.
Sufletul, fiind creat raţional prin suflare şi înţelegător prin însuflare dătătoare de viaţă, nu a fost creat de Dumnezeu deodată cu iuţimea şi cu pofta dobitocească, ci cu puterea dorinţei şi pe lângă ea, cu vigoarea dragostei .
Timpul ne-a fost dat de către bunul Dumnezeu ca să ne apropiem de El iar spațiul ca să ne apropiem între noi. Pentru că însă nu ne putem apropia de Dumnezeu fără să ne apropiem între noi și vice-versa, din cauza asta avem noțiunea de continuu spațiu-timp.
Mulți pun această întrebare: Dacă nu mă bucur de slujbele de la biserică, asta înseamnă că mă duc în iad?
Veşnicia nu poate fi pur şi simplu o substanţă neschimbabilă, nu poate fi ca o lege veşnică cu subzistenţă de sine. O asemenea veşnicie nu poate fi una inepuizabilă și creatoare.
„La început Dumnezeu a creat cerul și pământul.” Nu mă mai opresc din admirație la acest gând. Ce să spun mai întâi? Să demonstrez vanitatea neamurilor? Să laud adevărul credinței noastre?
Calomnia este un mare rău. Așa cum mica timonă conduce toată corabia oriunde dorește, de asemenea, limba duce o persoană fie spre bine, fie spre rău.
