Să nu credeți că a ști care este începutul evangheliei este un lucru minor. Dumnezeu este perfect și nu lasă la înâmplare un lucru ca începutul evangheliei.
De ce ne rugăm? Pentru aceasta trebuie să înțelegem că primul lucru de care avem nevoie este vindecarea strâmbării voii noastre și, legat de asta, vindecarea singurătății noastre.
Mulți ne întreabă care sunt cauzele pandemiei COVID-19 (Coronavirus), dacă este un fenomen natural sau dacă sunt actori de nivel statal care au generat această epidemie.
Toţi cei ce voim să începem viața duhovnicească, să ieşim din cele lumești, să ieșim din Egipt şi să fugim de faraon, avem negreşit şi noi nevoie de un Moise (Ieş. 15) oarecare, ca mijlocitor către Dumnezeu şi după Dumnezeu, care stând pentru noi la mijloc cu făptuirea şi cu vederea (contemplarea), să întindă mâinile spre Dumnezeu, ca să trecem, povăţuiţi de el, marea păcatelor şi să punem pe fugă pe Amalic, căpetenia patimilor. S-au înşelat deci cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au socotit că n-au nevoie de nici un povăţuitor.
Trebuie să îmbrățișăm schimbarea. Nu are rost să rezistăm încontinuu. Trebuie să ne tăiem voia în fața altora.
Doar cei neștiutori cred că suferința este rea. Un om sensibil știe că suferința nu este rea, ci doar manifestarea răului și vindecarea de rău. Doar păcatul într-un om este un rău real și nu există rău în afara păcatului.
Astăzi Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice au înscris oficial în calendarul Bisericii pe Sfinții Iosif Isihastul (Gheron Iosif), Efrem Katunakiotul și Daniil Katunakiotul.
Fii foarte atent! După păcat vine rușinea; curajul urmează pocăinței. Ai acordat atenție la ceea ce am spus? Satana schimbă ordinea; el dă curaj păcatului și rușine la pocăință.
Postul adevărat constă în respingerea răului, în ținerea limbii, în suprimarea urii și în alungarea poftei, a cuvintelor rele, a minciunii și a trădării jurămintelor.
În orice societate sunt oameni mai bogați și oameni mai săraci. Oameni care își găsesc de lucru, oameni care nu își găsesc de lucru dintr-o mulțime de motive. Toate acestea le-a lăsat Dumnezeu ca să avem nevoie unii de alții și să învățăm să iubim unii pe alții și să nu judecăm prea mult de ce. În orice caz, Iisus nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu. La început În satul din apropierea mănăstirii unde se afla Sfântul Iacob Tsalikis în Evia era o femeie săracă ce nu avea de lucru. Sfântului, făcându-i-se milă de […]
Deşi cuvântul e îndrăzneţ, izvorul lacrimilor după botez e mai mare decît botezul. Deoarece acela (botezul) ne curăţeşte de păcatele noastre de mai înainte, iar plânsul de cele de după aceea. Şi primindu-l pe acela toţi ca și copii, ne-am întinat după aceea; prin acesta, însă, l-am curăţit şi pe acela. Dacă acesta nu s-ar fi dăruit de Dumnezeu oamenilor din iubire de oameni, cu adevărat rari ar fi cei ce se mântuiesc.
Mulți se întreabă de ce Postul Mare ține 40 de zile. Ca să fim foarte exacți Postul Mare nu ține 40 de zile ci 36 de zile. Cu toate acestea oamenii, în general, cred că ține 40.
Nu ar trebui să ne gândim la faptele lui Dumnezeu atunci când avem stomacul plin; pe stomacul plin nu putem avea viziunea misterelor divine.
Cel ce a urât lumea a scăpat de întristare ; iar cel ce e împătimit de ceva din cele văzute încă n-a scăpat de întristare. Căci cum nu se va întrista de lipsa a ceea ce iubeşte?
Mintea care s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu devine fie bestială, fie demonică și, după ce s-a revoltat împotriva legilor naturii, poftește după ceea ce aparține altora.
Vă întrebați dacă cei de altă credință vor fi salvați … De ce vă faceți griji pentru ei? Au un Mântuitor care dorește mântuirea fiecărei ființe umane. El va avea grijă de ei. Tu și cu mine nu ar trebui să fim împovărați de o asemenea îngrijorare. Studiați-vă pe voi înșivă și propriile păcate.
Găsiți mai jos un ghid complet despre cum să vă împotriviți diavolului, mai ales dacă sunteți sub atacuri demonice și există un pericol de demonizare. Trebuie să fim întotdeauna conștienți de acest pericol și trebuie să luăm măsurile de precauție, mai ales dacă avem păcate grave sau suntem ținte ale unor atacuri demonice concentrate din cauza vrăjilor sau blestemelor aruncate împotriva noastră.
Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Luca 15:11-15
Celor ce n-au dobândit încă adevărata rugăciune a inimii, mult le ajut ă chinuirea din rugăciunea trupească, adică ridicarea mîinilor, lovirea pieptului, privirea curată la cer, zgomotul suspinelor, plecarea necontenită a genunchilor. Deoarece adeseori nu le putem face pe acestea când sunt alţii de faţă, de aceea tocmai atunci ne şi războiesc mai ales dracii.
Un creștin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ și cenzor pentru conștiințele celorlalți. Cei cinstiți sufletește îl vor căuta pentru a se împărtăși de înțelepciunea lui. Cei necinstiți sufletește îl vor ocoli și-l vor batjocori sau calomnia. Prin asta el se aseamănă Celui Crucificat.
Oricât de ademenitoare este ispita vieții păcătoase, ea duce până la urmă la scârbă de păcat și atunci omul caută calea adevărată pe care o găsește în credință.
Acceptă cu răbdare căderile tale și, după ce te-ai ridicat, aleargă imediat la Dumnezeu, fără a rămâne în acel loc unde ai căzut.
După ce Adam a căzut în păcat și s-a scufundat în coruptibilitate, de îndată s-au năpustit plăcerile impure și legea junglei a izbucnit în membrele noastre. Deci natura s-a îmbolnăvit de păcat prin nesupunerea unuia, Adam. Atunci mulți au devenit păcătoși, nu ca dimpreună făptași cu Adam, pentru că aceștia nici nu au existat atunci, ci ca fiind de aceeași natură care a căzut sub legea păcatului. Natura umană din Adam s-a îmbolnăvit prin corupția neascultării și astfel patimile au intrat în ea.
Pentru a putea să oferim lui Dumnezeu rugăciunea noastră cu acea seriozitate și puritate cu care ar trebui să I se ofere, în primul rând, trebuie să scăpăm de toată anxietatea față de lucrurile materiale, carnale.
Cel care amestecă pe ascuns în poruncă voia sa, e un desfrânat, cum s’a arătat în înţelepciune, şi pentru neputinţa de-a se înfrâna, suferă durere şi ruşine.
Botezul lui Ioan nu a iertat păcatele, ci a adus doar oamenii la pocăință. El a propovăduit deci botezul pocăinței, adică a predicat lucrul la care a dus botezul penitenței, și anume, iertarea păcatelor, pentru ca aceia care, în pocăință, îl vor primi pe Hristos, să-L primească spre iertarea păcatelor lor.
În general, prin „apocalipsă” (ἀποκάλυψις) oamenii înțeleg „revelația” sau, mai literal, „descoperirea”. Termenul este legat, în principal, de lucrarea Sfântului Ioan Teologul – Cartea Apocalipsei – din Noul Testament care descrie folosind pseudonimia și imaginea simbolică așteptarea unui iminent cataclism cosmic în care Dumnezeu distruge puterile conducătoare ale răului și ridică pe cei drepți la viață într-un regat mesianic.
În timpul domniei împăratului Anastasios I (491-518), un tânăr diacon s-a mutat la Constantinopol. Ducea o viață ascetică de rugăciune și post, dar în smerenia sa se gândea la sine ca fiind mai degrabă lumesc.
Legea morții, care a urmat fărădelegii, stăpânește asupra noastră și din ea nu a existat nicio scăpare.
Iisus s-a născut din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria pentru a ne mântui sufletele. El a venit ca dătător al vieții noastre, dar L-am îmbrățișat ca dăruitori ai morții Sale.
