O, Duh Sfânt, care a făcut toate rasele, privește cu bunăvoință întreaga familie umană și îndepărtează aroganța și ura care ne separă de frații noștri.
Cântarea bizantină nu este doar o altă formă de muzică. Este o unealtă pe baza căreia să ne putem ruga mai bine. Este, de fapt, o formă de rugăciune melodică. Dacă muzica în general este compusă pentru a fi ascultată, muzica psaltică este făcută pentru a ne ruga la maxim pe ea și din cauza asta sună cel mai bine în Biserică și nu atât în concerte.
Pricina a tot păcatul este slava deşartă şi plăcerea. Cel ce nu le urăşte pe acestea, nu va desrădăcina patima.
Starețul Efrem (Moraitis) (născut Ioannis Moraitis) (24 iunie 1927 – 8 decembrie 2019) a fost un arhimandrit și fost stareț al Mănăstirii Philotheou din Muntele Athos, îndrumător duhovnicesc a patru mănăstiri de pe Muntele Athos și a opt mănăstiri de maici din Grecia. A ctitorit 19 mănăstiri în Statele Unite și Canada. A locuit în Arizona, la Mănăstirea Ortodoxă Greacă Sf. Antonie.
Am învățat suficient pentru a avea încredere în ceea ce credem că știm, dar nu am învățat suficient pentru a accepta altceva care ar putea contrazice convingerile noastre înguste.
Iubiții mei fii duhovnicești, Acum, când mintea-mi este încă întreagă, vreau să vă dau câteva sfaturi.
Cineva m-a întrebat dacă poate folosi un pistol pentru a-și proteja casa. Ei bine … nu știu despre arme. Dar știu despre lacăte care pot fi folosite pentru a proteja casele:
Delicatetea și cunoașterea sfinților sunt mai presus de orice ne putem imagina. De fapt, fără harul lui Dumnezeu suntem doar barbari – fără harul lui Dumnezeu, oamenii sunt lupii oamenilor.
Iubirea dintre soț și soție este forța care sudează societatea împreună. Bărbații vor lua armele și chiar își vor sacrifica viața de dragul acestei iubiri.
Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (Facere 1:26-27)
Începătorul oricărei virtuţi este Dumnezeu, precum soarele, al luminii cotidiene.
Mulți spun că părintele Arsenie Boca este sfânt în timp ce alți mulți spun că omul nu a fost normal. Același lucru s-a întâmplat și cu Sfântul Porfirie, Paisie și cu alți sfinți din vechime, de exemplu Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Simeon Stâlpnicul sau Sfântul Simeon Noul Teolog. De fapt, amândouă opiniile sunt adevărate însă pentru a înțelege este necesară o explicație.
Din orice fel de pricină ar clocoti mânia în noi, ea ne orbeşte ochii sufletului şi nu-l lasă să vadă Soarele Dreptăţii.
Trebuie să căutăm pe Domnul în toate felurile, pentru a ne putea hrăni de El și a ne feri de foame, participând constant la acest banchet duhovnicesc. Nici nu trebuie să ne abținem inutil de la sfânta masă și, astfel, să ne slăbim foarte mult sufletele cu pretextul că nu suntem cu adevărat demni de Sfintele Taine. Mai degrabă, trebuie să recurgem la preoți pentru Mărturisire din cauza păcatelor noastre, pentru a putea bea din Sângele curățător.
Sfântul Ioan Hrisostom a fost renumit pentru explicațiile sale la Sfintele Scripturi. El a interpretat și Epistolele Sfântului Apostol Pavel, pe care le-a admirat foarte mult. Pentru a se asigura că interpretarea Epistolelor a fost corectă, el a cerut lui Dumnezeu să-i arate un semn.
Ar trebui să explicăm problema voinței lui Dumnezeu, deoarece chiar dacă Dumnezeu are o singură voință, această voință este exprimată față de noi în multe feluri – motiv pentru care mulți oameni spun că Dumnezeu are „multe voințe” – „voințe” care pot fi grupate în patru principale. categorii:
Cel ce a împlinit o poruncă, să aştepte ispita pentru ea. Căci dragostea faţă de Hristos se probează prin cele protivnice. Deci să nu dispreţueşti a avea grijă de gânduri. Căci lui Dumnezeu nu i se ascunde niciun gând.
Sfântul Apostol Pavel spune că „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.”, deoarece primul nostru scop este să ne perfecționăm pe noi înșine și să nu luptăm cu ceilalți. Pentru aceasta trebuie să avem un mediu stabil și pașnic.
Fiecare are o cruce de purtat. De ce? Întrucât conducătorul credinței noastre a îndurat crucea, o vom îndura și noi.
Medicul nu trebuie lăudat doar atunci când își trimite pacientul la tratament în grădini și pajiști, în băi termale și bazine cu apă, sau atunci când îi recomandă să aibă o masă încărcată înaintea sa.
Argumentul meu împotriva existenței lui Dumnezeu a fost că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am avut această idee despre „corect” și „nedrept”?
În 23 octombrie 2019, Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea sa Bartolomeu al II-lea, a anunțat canonizarea, introducerea în calendarul oficial al Bisericii a părintelui Sofronie (Saharov) de la Essex. Anunțul a fost făcut în conferința Chinotitei – aconsiliului de conducere – a Sfântului Munte de către însuși Preafericirea Sa cu multă emoție.
Când există respect pentru lucrurile mici, va exista un respect și mai mare față de cele mai mari. Când nu există niciun respect pentru lucrurile mici, atunci nu va exista nici pentru cele mari. Așa au păstrat Părinții Tradiția.
Ce gânduri trebuie să spovedim? Această întrebare apare iarăși și iarăși. Mai jos este un mod simplu de a aborda această problemă:
Toate viciile se ofilesc atunci când sunt cucerite, iar când sunt luptate zi de zi sunt din ce în ce mai slabe, și se diminuează atât în intensitate, cât și ca frecvență – sau, oricum, pentru că sunt contrare virtuților opuse, sunt mai ușor ocolite și evitate.
Cel lipsit de durere (nesimţitul) este un filozof fără minte. Ε un tîlcuitor ce se osîndeşte pe sine, un iubitor de cuvinte potrivnice lui, învăţător orb la vedere.
Uitarea în sine nu are nicio putere, dar se întăreşte din pricina negrijii noastre şi pe măsura acesteia.
„Rugăciunea lui Iisus” este cea mai puternică rugăciune, care este alcătuită din cuvintele „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.” Această formulă de bază originală și tradițională a variat și variază ușor, în funcție de perioada istorică și de școala duhovnicească în care s-a folosit. Cele mai frecvente adăugări, chiar dacă nu sunt singurele, sunt „Doamne Iisuse Hristoase, [fiul lui Dumnezeu], miluiește-mă [pe mine păcătosul].” Desigur că există și alte variante.
Orice am prefera lui Dumnezeu, îl transformăm într-un zeu pentru noi înșine.
Dacă Dumnezeu vede că mintea i s-a supus în întregime și își pune nădejdea numai în El. El o întărește, spunând: „Nu te teme Iacov, fiul meu, micul meu Israel” (Isaia 41:14) și: „Nu te teme, căci te-am izbăvit, te-am chemat pe numele Meu; esti al meu. Dacă treci prin apă, voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca. Dacă treci prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde. Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, cel Sfânt al lui Israel, care te mântuiește” (Isaia 43: 1-3).
