Au cercat Părinţii şi aceea că nu tuturor le este potrivită mâncarea verdeţurilor sau a legumelor şi nici posmagul nu-l pot folosi ca hrană toţi. Şi au zis Părinţii că unul mâncând două litre de pâine e încă flămând, iar altul mâncând o litră, sau şase uncii, se satură. (Uncia este uncia romană : 27 gr. 165 mlgr.).
În urmă cu câțiva ani, la o oră de maximă audiență, pe postul național de televiziune elen (ERT) a fost ținută o dezbatere la cel mai înalt nivel pe tema avorturilor.
Trebuie să căutăm pe Domnul în toate felurile, pentru a ne putea hrăni de El și a ne feri de foame, participând constant la acest banchet duhovnicesc. Nici nu trebuie să ne abținem inutil de la sfânta masă și, astfel, să ne slăbim foarte mult sufletele cu pretextul că nu suntem cu adevărat demni de Sfintele Taine. Mai degrabă, trebuie să recurgem la preoți pentru Mărturisire din cauza păcatelor noastre, pentru a putea bea din Sângele curățător.
Sfântul Ioan Hrisostom a fost renumit pentru explicațiile sale la Sfintele Scripturi. El a interpretat și Epistolele Sfântului Apostol Pavel, pe care le-a admirat foarte mult. Pentru a se asigura că interpretarea Epistolelor a fost corectă, el a cerut lui Dumnezeu să-i arate un semn.
Unii îmi spun că sunt scandalizați pentru că văd multe lucruri greșite în Biserică. Le spun că, dacă întrebi o muscă, „Există flori în această zonă?”, Va spune: „Nu știu despre flori, dar acolo, în grămada de gunoi, poți găsi toată murdăria dorită. Și va continua să enumere toate lucrurile necurate în care a fost.
Cel ce a împlinit o poruncă, să aştepte ispita pentru ea. Căci dragostea faţă de Hristos se probează prin cele protivnice. Deci să nu dispreţueşti a avea grijă de gânduri. Căci lui Dumnezeu nu i se ascunde niciun gând.
Sfântul Apostol Pavel spune că „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.”, deoarece primul nostru scop este să ne perfecționăm pe noi înșine și să nu luptăm cu ceilalți. Pentru aceasta trebuie să avem un mediu stabil și pașnic.
A existat un tânăr călugăr care a fost înfumurat întru mândria sa cu privire la abilitățile sale. Era foarte puternic, cu multă dexteritate și, prin urmare, putea să muncească mult și, de asemenea, să facă multe metanii mari.
Când disputați o problemă cu cineva, nu uitați că nu sunteți voi și problema împotriva celuilalt, ci dvs. și celălalt împotriva problemei.
Argumentul meu împotriva existenței lui Dumnezeu a fost că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am avut această idee despre „corect” și „nedrept”?
Când există respect pentru lucrurile mici, va exista un respect și mai mare față de cele mai mari. Când nu există niciun respect pentru lucrurile mici, atunci nu va exista nici pentru cele mari. Așa au păstrat Părinții Tradiția.
Ce gânduri trebuie să spovedim? Această întrebare apare iarăși și iarăși. Mai jos este un mod simplu de a aborda această problemă:
Toate viciile se ofilesc atunci când sunt cucerite, iar când sunt luptate zi de zi sunt din ce în ce mai slabe, și se diminuează atât în intensitate, cât și ca frecvență – sau, oricum, pentru că sunt contrare virtuților opuse, sunt mai ușor ocolite și evitate.
Viața duhovnicească de fiecare zi a unui laic ortodox ar trebui să fie stabilită între el și duhovnicul său, în conformitate cu Sfânta Tradiție a Bisericii. Acesta este modul normal și cel mai bun de a face acest lucru.
Când ne concentrăm asupra binelui, binele crește. Când ne concentrăm asupra răului, răul crește.
Orice am prefera lui Dumnezeu, îl transformăm într-un zeu pentru noi înșine.
Întreaga planetă dorește libertatea fericirii veșnice, dar majoritatea oamenilor o caută acolo unde nu este și o caută într-un mod nepotrivit.
Mai întâi de toate, trebuie să menționăm că toate bolile noastre sunt rezultatele căderii lui Adam. În paradis nimeni nu va fi bolnav. Deci, lucrarea demonică este implicată mai mult sau mai puțin în diferite grade și din diverse cauze și în diverse scopuri: să se plătească pentru un păcat, să oprească pe cineva dintr-o cale greșită, să-i ofere o cunoaștere superioară etc.
Cel ce se îndeletniceşte cu virtutea în mînăstiri de obşte, sau în însoţirea cu alţii, nu e războit de obicei prea mult de frică. Dar cel ce petrece singur să se lupte ca să nu-l ia în stăpînire odrasla slavei deşarte, sau fiica necredinţei, adică frica.
Cel ce are vreun dar duhovnicesc şi suferă împreună cu cel ce nu îl are, îşi păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru îl va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.
Trebuie să știm că lumina divină nu este un fenomen natural, ca atunci când ne lovim în cap sau alte cauze care generează semnale electrice prin sistemul nervos pe care creierul nostru (mai exact cortexul nostru vizual) le interpretează ca lumină.
Să analizăm acum cu atenție dacă Dumnezeu permite vreodată să fie forțat răul asupra sfinților săi, fie El însuși, fie prin altcineva.
Dar cineva ar putea spune: „Atunci, dacă cerul este atât de bun, de ce nu vă duceți toți să vă sinucideți și să treceți imediat la Dumnezeul vostru și să nu ne mai deranjați?”
Cine a împletitt Sfântul Brâu al Sfintei Fecioarei Maria? Bineînțeles că ea l-a împletit. Și deși răspunsul este evident, e bine să ne gândim puțin mai profund la acest aspect. Era plină de har și cunoștințe (duhovnicești). Era, după Fiul ei, cea mai desăvârșită ființă din lume.
S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi! Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci?
Există unii oameni care ne impresionează mai mult și ne ajută mai mult decât o fac alții, chiar dacă spun aproape aceleași lucruri ca și ceilalți.
Toată firea este cât se poate de departe şi cu totul străină de firea dumnezeiască.
Celui ce nu se află în ascultarea ta să nu-i aduci greşeala în faţă. Căci aceasta tine mai mult de stăpânire, decât de sfătuire.
Este în firea minţii mânia (curajul) împotriva patimilor. Căci dacă nu se mânie omul împotriva tuturor celor semănate de vrăjmaşul într’însul, nu va vedea nici curăţie întru sine. Când a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrăjmaşii săi zicând : „Necinstiţilor şi defăimaţilor, lipsiţi de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de câinii turmelor mele”! Iar cel ce vrea să ajungă la mânia cea firească, taie toate voile sale, până când întăreşte în sine voia cea după fire a minţii.
În context creștin: prin „mister” sau „taină”, nu ne referim doar la ceea ce este confuz și misterios, o enigmă sau o problemă insolubilă. Dimpotrivă, un mister este ceva care se dezvăluie pentru înțelegerea noastră, dar pe care nu îl înțelegem niciodată exhaustiv pentru că duce în adâncimea sau întunericul lui Dumnezeu. Ochii sunt închiși, dar sunt, de asemenea, deschiși.
