Medicul nu trebuie lăudat doar atunci când își trimite pacientul la tratament în grădini și pajiști, în băi termale și bazine cu apă, sau atunci când îi recomandă să aibă o masă încărcată înaintea sa.
La începutul secolului XX, în Schitul Sfânta Ana (Mare), un călugăr a vrut să extindă un zid în grădina chiliei sale și, în acest scop, a început seara târziu să sape în pădure. Dintr-o dată a găsit sfintele moaște ale unui mare sfânt: erau neputrezite, cu o culoare galbenă minunată și cu un parfum foarte intens.
De ce vă reamintiți în permanență ceea ce ați făcut și ne aduceți la cunoștință? Nu știți că dacă vă lăudați pe voi înșivă, Dumnezeu nu vă va mai lăuda? Și în același mod, dacă te deplângi, el nu va înceta să te mai promoveze în fața tuturor.
Dar din ce pricină pătimim acestea, dacă nu pentru că nu avem iubire ? Căci dacă am avea iubire, împreunată cu mila şi cu durerea, nu ne-am îngriji să vedem scăderile aproapelui.
Războinicul nu este cineva care luptă, Căci nimeni nu are dreptul să ia o altă viață.
A fost un om foarte simplu, pe nume Ioan, care L-a iubit mult pe Iisus. Cu toate acestea, din cauza stării sale medicale, nu a putut face nimic pentru a-și lua un loc de muncă. În cele din urmă, un Bătrân a simțit milă de el și l-a dus la mănăstirea sa.
Toate viciile se ofilesc atunci când sunt cucerite, iar când sunt luptate zi de zi sunt din ce în ce mai slabe, și se diminuează atât în intensitate, cât și ca frecvență – sau, oricum, pentru că sunt contrare virtuților opuse, sunt mai ușor ocolite și evitate.
Viața duhovnicească de fiecare zi a unui laic ortodox ar trebui să fie stabilită între el și duhovnicul său, în conformitate cu Sfânta Tradiție a Bisericii. Acesta este modul normal și cel mai bun de a face acest lucru.
Când ne concentrăm asupra binelui, binele crește. Când ne concentrăm asupra răului, răul crește.
Dacă Dumnezeu vede că mintea i s-a supus în întregime și își pune nădejdea numai în El. El o întărește, spunând: „Nu te teme Iacov, fiul meu, micul meu Israel” (Isaia 41:14) și: „Nu te teme, căci te-am izbăvit, te-am chemat pe numele Meu; esti al meu. Dacă treci prin apă, voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca. Dacă treci prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde. Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, cel Sfânt al lui Israel, care te mântuiește” (Isaia 43: 1-3).
Orice dependență este un obicei prost și rău, o boală a sufletului, o tulburare a creierului caracterizată prin necesitatea compulsivă de stimuli care oferă satisfacție, adică de cauzele păcatului, în ciuda consecințelor adverse.
Cel ce se îndeletniceşte cu virtutea în mînăstiri de obşte, sau în însoţirea cu alţii, nu e războit de obicei prea mult de frică. Dar cel ce petrece singur să se lupte ca să nu-l ia în stăpînire odrasla slavei deşarte, sau fiica necredinţei, adică frica.
Cel ce are vreun dar duhovnicesc şi suferă împreună cu cel ce nu îl are, îşi păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru îl va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.
Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa – adică doar un singur dumnezeu creat – un singur Om la multe persoane de două genuri (bărbat și femeie), întrucât El este un singur Dumnezeu în trei persoane. Dumnezeu a creat o minte uriașă, un dumnezeu creat, în care toate persoanele ar coopera în mod impecabil pe plan mintal în timp real pentru a atinge același obiectiv, chiar dacă fiecare persoană și-ar păstra specificul.
Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toți. Indiferent cine sunt pentru că fiecare dintre noi este „trimis”, fiecare dintre noi este creat cu un scop, fiecare dintre noi este unic în felul său.
Noi, cărora ni s-a dat plinătatea creștinismului adevărat, suntem obligați să lucrăm asupra noastră, să urmărim semnele vremurilor și să fim foarte bucuroși, așa cum spune Sfântul Pavel în mod constant: „Bucurați-vă întotdeauna întru Domnul și iarăși vă spun: Bucurați-vă!” (Fil. 4: 4). Ne bucurăm pentru că avem ceva pe care toată moartea și corupția acestei lumi nu îl poate înlătura, adică Împărăția veșnică a lui Iisus Hristos.
Să analizăm acum cu atenție dacă Dumnezeu permite vreodată să fie forțat răul asupra sfinților săi, fie El însuși, fie prin altcineva.
Dar cineva ar putea spune: „Atunci, dacă cerul este atât de bun, de ce nu vă duceți toți să vă sinucideți și să treceți imediat la Dumnezeul vostru și să nu ne mai deranjați?”
Cine a împletitt Sfântul Brâu al Sfintei Fecioarei Maria? Bineînțeles că ea l-a împletit. Și deși răspunsul este evident, e bine să ne gândim puțin mai profund la acest aspect. Era plină de har și cunoștințe (duhovnicești). Era, după Fiul ei, cea mai desăvârșită ființă din lume.
S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi! Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci?
Este în firea minţii mânia (curajul) împotriva patimilor. Căci dacă nu se mânie omul împotriva tuturor celor semănate de vrăjmaşul într’însul, nu va vedea nici curăţie întru sine. Când a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrăjmaşii săi zicând : „Necinstiţilor şi defăimaţilor, lipsiţi de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de câinii turmelor mele”! Iar cel ce vrea să ajungă la mânia cea firească, taie toate voile sale, până când întăreşte în sine voia cea după fire a minţii.
Când un om minte, el ucide o parte din lume Acestea sunt morți palide prin care oamenii își strâmbă viețile
Există trei stări prin care suntem bineplăcuți lui Dumnezeu:
Părintele Serafim Rose de Platina, el însuși convertit la Ortodoxie, a fost rugat să compună un „Manual pentru convertiți ortodocși”. În notele sale pentru un astfel de manual, el a notat următoarele „capcane convertite”, sau ceea ce el a numit „obstacole în misiunea ortodoxă astăzi” sau, mai pe scurt, „convertitidă”.
Toţi câţi aţi pornit să vă dezbrăcaţi pentru stadionul mărturisirii înţelegătoare; toţi câţi voiţi să luaţi jugul lui Hristos pe grumazul vostru; toţi câţi căutaţi să puneţi sarcina voastră pe grumazul altuia ; toţi câți vă grăbiţi să vă înscrieţi cu voia voastră cîştigurile (de pe urma nevoinţelor) şi voiţi ca în schimbul lor să vi se scrie în mod concret libertatea; toţi câți străbateţi marea aceasta uriaşă, plutind înălţaţi pe umerii altora, cunoaşteţi că aţi pornit să străbateţi un drum scurt şi aspru, avînd pe el putinţa unei singure rătăciri: ea se numeşte rînduiala de sine (idioritmia). Cel ce […]
Mulți sunt interesați să rezolve subiecte „fierbinți” cu mintea lor. Ne interesează modul în care Ilie a fost ridicat la cer cu carul de foc, cum este paradisul, îngerii, creația lumii și alte lucruri de acest fel.
Este multă teamă și suferință pe seama celebrului 666 în unele cercuri, care în majoritatea timpului (dacă nu întotdeauna) ne distrage de la principalul scop al vieții noastre – mântuirea sufletului nostru veșnic.
Ceea ce cunoaștem ca aspect mânietor al sufletului nostru este un aspect irațional al sufletului care este responsabil să evite sau să atace, adică responsabil de tipul de răspunsuri în situații de stres acut – răspuns de tip „fugi sau luptă”.
Chiar dacă regulile iconografiei spun că toți sfinții ar trebui să fie cu părul negru și ochii negri, știm din tradiție și de la sfinții care au văzut-o pe Maica Domnului că este blondă, cu părul de culoarea grâului copt și cu ochi albaștri.
Atotputernicul Hristos a fost singurul care a avut dreptul, puterea și capacitatea de a fi „tiran”. Cu toate acestea El nu a ales aceasta, deoarece ținta lui nu a fost să ne impună dovada nemerniciei noastre, ci mai degrabă să fie un exemplu pentru noi și să-și folosească natura atotputernică pentru a ne ridica din abisul disperării.
