Un creștin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ și cenzor pentru conștiințele celorlalți. Cei cinstiți sufletește îl vor căuta pentru a se împărtăși de înțelepciunea lui. Cei necinstiți sufletește îl vor ocoli și-l vor batjocori sau calomnia. Prin asta el se aseamănă Celui Crucificat.
Cel care amestecă pe ascuns în poruncă voia sa, e un desfrânat, cum s’a arătat în înţelepciune, şi pentru neputinţa de-a se înfrâna, suferă durere şi ruşine.
Plictiseala este nepoata depresiei, iar lenea este fiica. Pentru a o trimite departe, muncește activ, nu fi leneș în rugăciune. Atunci plictiseala va trece și râvna va veni. Și dacă adăugați la această râvnă în fiecare zi cu răbdare și smerenie, atunci veți scăpa de mult rău.
Delicatetea și cunoașterea sfinților sunt mai presus de orice ne putem imagina. De fapt, fără harul lui Dumnezeu suntem doar barbari – fără harul lui Dumnezeu, oamenii sunt lupii oamenilor.
Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (Facere 1:26-27)
Începătorul oricărei virtuţi este Dumnezeu, precum soarele, al luminii cotidiene.
Luptă-te cu toată puterea ta pentru a câștiga Paradisul și nu asculta pe cei care spun că toată lumea va fi salvată. Aceasta este capcana lui Satan, astfel încât să nu luptăm.
Mulți astăzi se întreabă cum să ne manifestăm în cazul unei comportament agresiv, începând de la cele de la școală sau la joacă între copii și terminând cu agresiunile la nivel național.
Cu harul lui Dumnezeu, îți vei câștiga adevărata libertate: vei avea putere asupra minții tale – nu evenimentele din afară. Realizează acest lucru și vei găsi putere.
Cel ce a împlinit o poruncă, să aştepte ispita pentru ea. Căci dragostea faţă de Hristos se probează prin cele protivnice. Deci să nu dispreţueşti a avea grijă de gânduri. Căci lui Dumnezeu nu i se ascunde niciun gând.
Fiecare are o cruce de purtat. De ce? Întrucât conducătorul credinței noastre a îndurat crucea, o vom îndura și noi.
O persoană nu poate alege momentul în care se naște sau trăiește; nu este de la el, cine sunt părinții sau națiunea în care se va naște, dar de ce este responsabil este modul în care va acționa în acea perioadă de timp: va fi uman sau inuman, indiferent de națiunea sau părinții lui.
Când disputați o problemă cu cineva, nu uitați că nu sunteți voi și problema împotriva celuilalt, ci dvs. și celălalt împotriva problemei.
Dar din ce pricină pătimim acestea, dacă nu pentru că nu avem iubire ? Căci dacă am avea iubire, împreunată cu mila şi cu durerea, nu ne-am îngriji să vedem scăderile aproapelui.
Întreaga planetă dorește libertatea fericirii veșnice, dar majoritatea oamenilor o caută acolo unde nu este și o caută într-un mod nepotrivit.
Nu vă credeți gândurilor, nici atunci când vă spun că sunteți groaznici și nici atunci când vă spun că sunteți un sfânt.
Cel ce are vreun dar duhovnicesc şi suferă împreună cu cel ce nu îl are, îşi păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru îl va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.
Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa – adică doar un singur dumnezeu creat – un singur Om la multe persoane de două genuri (bărbat și femeie), întrucât El este un singur Dumnezeu în trei persoane. Dumnezeu a creat o minte uriașă, un dumnezeu creat, în care toate persoanele ar coopera în mod impecabil pe plan mintal în timp real pentru a atinge același obiectiv, chiar dacă fiecare persoană și-ar păstra specificul.
Noi, cărora ni s-a dat plinătatea creștinismului adevărat, suntem obligați să lucrăm asupra noastră, să urmărim semnele vremurilor și să fim foarte bucuroși, așa cum spune Sfântul Pavel în mod constant: „Bucurați-vă întotdeauna întru Domnul și iarăși vă spun: Bucurați-vă!” (Fil. 4: 4). Ne bucurăm pentru că avem ceva pe care toată moartea și corupția acestei lumi nu îl poate înlătura, adică Împărăția veșnică a lui Iisus Hristos.
Să analizăm acum cu atenție dacă Dumnezeu permite vreodată să fie forțat răul asupra sfinților săi, fie El însuși, fie prin altcineva.
S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi! Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci?
Celui ce nu se află în ascultarea ta să nu-i aduci greşeala în faţă. Căci aceasta tine mai mult de stăpânire, decât de sfătuire.
Când un om minte, el ucide o parte din lume Acestea sunt morți palide prin care oamenii își strâmbă viețile
Se întîmplă iarăşi uneori, că cineva se vede pe sine şezînd în pace şi în linişte, dar cînd îi spune un frate un cuvînt care-l supără, se tulbură şi socoteşte de aceea că pe drept cuvânt se supără, zicând împotriva aceluia: «De nu venea şi nu-mi vorbea şi nu mă tulbura, n-aş fi păcătuit».
Părintele Serafim Rose de Platina, el însuși convertit la Ortodoxie, a fost rugat să compună un „Manual pentru convertiți ortodocși”. În notele sale pentru un astfel de manual, el a notat următoarele „capcane convertite”, sau ceea ce el a numit „obstacole în misiunea ortodoxă astăzi” sau, mai pe scurt, „convertitidă”.
Toţi câţi aţi pornit să vă dezbrăcaţi pentru stadionul mărturisirii înţelegătoare; toţi câţi voiţi să luaţi jugul lui Hristos pe grumazul vostru; toţi câţi căutaţi să puneţi sarcina voastră pe grumazul altuia ; toţi câți vă grăbiţi să vă înscrieţi cu voia voastră cîştigurile (de pe urma nevoinţelor) şi voiţi ca în schimbul lor să vi se scrie în mod concret libertatea; toţi câți străbateţi marea aceasta uriaşă, plutind înălţaţi pe umerii altora, cunoaşteţi că aţi pornit să străbateţi un drum scurt şi aspru, avînd pe el putinţa unei singure rătăciri: ea se numeşte rînduiala de sine (idioritmia). Cel ce […]
Mulți sunt interesați să rezolve subiecte „fierbinți” cu mintea lor. Ne interesează modul în care Ilie a fost ridicat la cer cu carul de foc, cum este paradisul, îngerii, creația lumii și alte lucruri de acest fel.
Este multă teamă și suferință pe seama celebrului 666 în unele cercuri, care în majoritatea timpului (dacă nu întotdeauna) ne distrage de la principalul scop al vieții noastre – mântuirea sufletului nostru veșnic.
Ceea ce cunoaștem ca aspect mânietor al sufletului nostru este un aspect irațional al sufletului care este responsabil să evite sau să atace, adică responsabil de tipul de răspunsuri în situații de stres acut – răspuns de tip „fugi sau luptă”.
Dacă vrei să-i slujești lui Dumnezeu, pregătește-ți inima nu pentru mâncare, nu pentru băutură, nu pentru odihnă, nu pentru ușurință, ci pentru suferință, pentru a putea îndura toate ispitele, necazurile și întristările.
