Cele opt gânduri ale răutății, din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.
Un creștin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ și cenzor pentru conștiințele celorlalți. Cei cinstiți sufletește îl vor căuta pentru a se împărtăși de înțelepciunea lui. Cei necinstiți sufletește îl vor ocoli și-l vor batjocori sau calomnia. Prin asta el se aseamănă Celui Crucificat.
Cel ce iscodeşte păcatele altora, sau judecă din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei, nici cercetării şi cunoaşterii păcatelor sale, care sunt cu adevărat mai grele ca plumbul ce cântăreşte mai mulţi talanţi.
Iubirea trupească de sine, cum s-a spus adeseori, e pricina tuturor gândurilor pătimaşe. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generale ale poftei: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint şi al slavei deşarte. La rândul lor, din lăcomia pântecelui se naşte gândul curviei; din iubirea de argint gândul lăcomiei şi al zgârceniei; iar din slava deşartă, gândul mândriei.
Acceptă cu răbdare căderile tale și, după ce te-ai ridicat, aleargă imediat la Dumnezeu, fără a rămâne în acel loc unde ai căzut.
Pentru a putea să oferim lui Dumnezeu rugăciunea noastră cu acea seriozitate și puritate cu care ar trebui să I se ofere, în primul rând, trebuie să scăpăm de toată anxietatea față de lucrurile materiale, carnale.
În ultimele 3 decenii, a apărut conceptul de „Drepturile copilului” pentru a defini interesele acestuia în dreptul internațional. Cu toate că intenția este, teoretic, de lăudat, „Drepturile copilului” sunt o noțiune abstractă, lipsită de sens, într-o lume separată de Dumnezeu.
Cel care amestecă pe ascuns în poruncă voia sa, e un desfrânat, cum s’a arătat în înţelepciune, şi pentru neputinţa de-a se înfrâna, suferă durere şi ruşine.
În general, prin „apocalipsă” (ἀποκάλυψις) oamenii înțeleg „revelația” sau, mai literal, „descoperirea”. Termenul este legat, în principal, de lucrarea Sfântului Ioan Teologul – Cartea Apocalipsei – din Noul Testament care descrie folosind pseudonimia și imaginea simbolică așteptarea unui iminent cataclism cosmic în care Dumnezeu distruge puterile conducătoare ale răului și ridică pe cei drepți la viață într-un regat mesianic.
Într-o mitropolie din Grecia de nord nu ploua. Era o secetă cumplită și datorită situației, mitropolitul locului a început să facă dimpreună cu clerul rugăciuni pentru a ploua.
În orice începător este o lucrare îndoită, săvîrşindu-se în inimă în chip îndoit şi neamestecat : una din har şi alta din amăgirea demonilor. O putem însă împărți și în trei, dacă socotim și trupul: Este o căldură întreită a lucrării, aprinsă în oameni: una din har, alta din amăgire sau din păcat şi alta din prisosul sîngelui. Cea din urmă poate fi potolită şi adusă la rînduială prin înfrînarea măsurată.
Copilul meu, sper că ești bine. De curând, am devenit și ceva mai bine. Așa a trecut viața mea, cu durere și boli. Acum m-am apropiat din nou de moarte de dragul tău. Am spus: „Să mor eu, numai fii mei duhovnicești să trăiască”. Și nu am mâncat deloc.
În timpul domniei împăratului Anastasios I (491-518), un tânăr diacon s-a mutat la Constantinopol. Ducea o viață ascetică de rugăciune și post, dar în smerenia sa se gândea la sine ca fiind mai degrabă lumesc.
Botezul Domnnului este o sărbătoare cu totul specială pentru că de fapt la Botezul Domnului ni s-a prezentat Sfânta Treime.
Sufletul, fiind creat raţional prin suflare şi înţelegător prin însuflare dătătoare de viaţă, nu a fost creat de Dumnezeu deodată cu iuţimea şi cu pofta dobitocească, ci cu puterea dorinţei şi pe lângă ea, cu vigoarea dragostei .
În a opta zi după Nașterea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a fost circumcis în conformitate cu Legea Vechiului Testament. Toți pruncii de parte barbătească au fost circumciși ca semn al legământului lui Dumnezeu cu sfântul strămoș Avraam și cu urmașii săi.
Pricina a tot păcatul este slava deşartă şi plăcerea. Cel ce nu le urăşte pe acestea, nu va desrădăcina patima.
Am învățat suficient pentru a avea încredere în ceea ce credem că știm, dar nu am învățat suficient pentru a accepta altceva care ar putea contrazice convingerile noastre înguste.
Iubiții mei fii duhovnicești, Acum, când mintea-mi este încă întreagă, vreau să vă dau câteva sfaturi.
Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (Facere 1:26-27)
Mulți astăzi se întreabă cum să ne manifestăm în cazul unei comportament agresiv, începând de la cele de la școală sau la joacă între copii și terminând cu agresiunile la nivel național.
Dar bogățiile, poate spune cineva, aduc slavă celor care le posedă și le dau puterea de a se răzbuna ușor pe dușmani.
Trebuie să căutăm pe Domnul în toate felurile, pentru a ne putea hrăni de El și a ne feri de foame, participând constant la acest banchet duhovnicesc. Nici nu trebuie să ne abținem inutil de la sfânta masă și, astfel, să ne slăbim foarte mult sufletele cu pretextul că nu suntem cu adevărat demni de Sfintele Taine. Mai degrabă, trebuie să recurgem la preoți pentru Mărturisire din cauza păcatelor noastre, pentru a putea bea din Sângele curățător.
Unii îmi spun că sunt scandalizați pentru că văd multe lucruri greșite în Biserică. Le spun că, dacă întrebi o muscă, „Există flori în această zonă?”, Va spune: „Nu știu despre flori, dar acolo, în grămada de gunoi, poți găsi toată murdăria dorită. Și va continua să enumere toate lucrurile necurate în care a fost.
Cel ce a împlinit o poruncă, să aştepte ispita pentru ea. Căci dragostea faţă de Hristos se probează prin cele protivnice. Deci să nu dispreţueşti a avea grijă de gânduri. Căci lui Dumnezeu nu i se ascunde niciun gând.
A existat un tânăr călugăr care a fost înfumurat întru mândria sa cu privire la abilitățile sale. Era foarte puternic, cu multă dexteritate și, prin urmare, putea să muncească mult și, de asemenea, să facă multe metanii mari.
Argumentul meu împotriva existenței lui Dumnezeu a fost că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am avut această idee despre „corect” și „nedrept”?
De ce vă reamintiți în permanență ceea ce ați făcut și ne aduceți la cunoștință? Nu știți că dacă vă lăudați pe voi înșivă, Dumnezeu nu vă va mai lăuda? Și în același mod, dacă te deplângi, el nu va înceta să te mai promoveze în fața tuturor.
Sfântul Evdochim este cel mai mare sfânt cunoscut dintre sfinții necunoscuți ai mănăstirii Vatopedului și foarte probabil din tot Sfântul Munte. Părintele Meletie Vatopedinul, un martor ocular la cele petrecute, își amintește:
Ce gânduri trebuie să spovedim? Această întrebare apare iarăși și iarăși. Mai jos este un mod simplu de a aborda această problemă:
