Când o să se termine încercarea prin care trecem? Când o să vină vestea cea bună? Răspunsul este în noi.
În perioade de încercare oamenii se apropie mai mult de Dumnezeu, motiv pentru care și Dumnezeu este nevoit să îngăduie aceste perioade în momentele în care omenirea se stabilizează pe un drum greșit.
De fapt ce este normalul într-o lume în care unul zboară drept, altul zboară șui, altul zboară peste cuibul cucului?
Maica Domnului a fost cea mai curată ființă creată după cum mărturisesc în cor toți sfinții părinți. Virtutea ei de bază a fost și este fecioria, darul sfiiciunii – curățenia deplină a întregii sale existențe, nu numai din punct de vedere trupesc cât și duhovnicesc.
Trebuie să îmbrățișăm schimbarea. Nu are rost să rezistăm încontinuu. Trebuie să ne tăiem voia în fața altora.
Cel ce a alungat gândul trupesc cu rugăciunea se aseamănă celui ce se luptă cu un leu. Dar cel ce îl înfrânge pe acesta cu împotrivirea în cuvânt se aseamănă celui ce-şi urmăreşte duşmanul. Iar cel ce a nimicit cu totul năvala lui, deşi se află încă în trup, s-a sculat din sicriu.
Definiție Mintea (νους – nous) este cea mai fină atenție, focalizarea umană, focusul uman, ochiul sufletului. Dacă cineva este concentrat pe Dumnezeu și razele Lui – adică pe energia necreată a lui Dumnezeu numită har, atunci mintea umană are proprietatea de a primi lumină, de a fi luminată ca o oglindă parabolică pură pe care cad aceste raze.
Conducerea statului a chemat pe cel mai mare doctor din China și l-au întrebat: „Tu ești cel mai mare doctor din China?”
Mintea care s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu devine fie bestială, fie demonică și, după ce s-a revoltat împotriva legilor naturii, poftește după ceea ce aparține altora.
Vă întrebați dacă cei de altă credință vor fi salvați … De ce vă faceți griji pentru ei? Au un Mântuitor care dorește mântuirea fiecărei ființe umane. El va avea grijă de ei. Tu și cu mine nu ar trebui să fim împovărați de o asemenea îngrijorare. Studiați-vă pe voi înșivă și propriile păcate.
Cele opt gânduri ale răutății, din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.
Un creștin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ și cenzor pentru conștiințele celorlalți. Cei cinstiți sufletește îl vor căuta pentru a se împărtăși de înțelepciunea lui. Cei necinstiți sufletește îl vor ocoli și-l vor batjocori sau calomnia. Prin asta el se aseamănă Celui Crucificat.
Cel ce iscodeşte păcatele altora, sau judecă din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei, nici cercetării şi cunoaşterii păcatelor sale, care sunt cu adevărat mai grele ca plumbul ce cântăreşte mai mulţi talanţi.
Iubirea trupească de sine, cum s-a spus adeseori, e pricina tuturor gândurilor pătimaşe. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generale ale poftei: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint şi al slavei deşarte. La rândul lor, din lăcomia pântecelui se naşte gândul curviei; din iubirea de argint gândul lăcomiei şi al zgârceniei; iar din slava deşartă, gândul mândriei.
Acceptă cu răbdare căderile tale și, după ce te-ai ridicat, aleargă imediat la Dumnezeu, fără a rămâne în acel loc unde ai căzut.
Pentru a putea să oferim lui Dumnezeu rugăciunea noastră cu acea seriozitate și puritate cu care ar trebui să I se ofere, în primul rând, trebuie să scăpăm de toată anxietatea față de lucrurile materiale, carnale.
În ultimele 3 decenii, a apărut conceptul de „Drepturile copilului” pentru a defini interesele acestuia în dreptul internațional. Cu toate că intenția este, teoretic, de lăudat, „Drepturile copilului” sunt o noțiune abstractă, lipsită de sens, într-o lume separată de Dumnezeu.
Cel care amestecă pe ascuns în poruncă voia sa, e un desfrânat, cum s’a arătat în înţelepciune, şi pentru neputinţa de-a se înfrâna, suferă durere şi ruşine.
În general, prin „apocalipsă” (ἀποκάλυψις) oamenii înțeleg „revelația” sau, mai literal, „descoperirea”. Termenul este legat, în principal, de lucrarea Sfântului Ioan Teologul – Cartea Apocalipsei – din Noul Testament care descrie folosind pseudonimia și imaginea simbolică așteptarea unui iminent cataclism cosmic în care Dumnezeu distruge puterile conducătoare ale răului și ridică pe cei drepți la viață într-un regat mesianic.
Într-o mitropolie din Grecia de nord nu ploua. Era o secetă cumplită și datorită situației, mitropolitul locului a început să facă dimpreună cu clerul rugăciuni pentru a ploua.
În orice începător este o lucrare îndoită, săvîrşindu-se în inimă în chip îndoit şi neamestecat : una din har şi alta din amăgirea demonilor. O putem însă împărți și în trei, dacă socotim și trupul: Este o căldură întreită a lucrării, aprinsă în oameni: una din har, alta din amăgire sau din păcat şi alta din prisosul sîngelui. Cea din urmă poate fi potolită şi adusă la rînduială prin înfrînarea măsurată.
Copilul meu, sper că ești bine. De curând, am devenit și ceva mai bine. Așa a trecut viața mea, cu durere și boli. Acum m-am apropiat din nou de moarte de dragul tău. Am spus: „Să mor eu, numai fii mei duhovnicești să trăiască”. Și nu am mâncat deloc.
În timpul domniei împăratului Anastasios I (491-518), un tânăr diacon s-a mutat la Constantinopol. Ducea o viață ascetică de rugăciune și post, dar în smerenia sa se gândea la sine ca fiind mai degrabă lumesc.
Botezul Domnnului este o sărbătoare cu totul specială pentru că de fapt la Botezul Domnului ni s-a prezentat Sfânta Treime.
Sufletul, fiind creat raţional prin suflare şi înţelegător prin însuflare dătătoare de viaţă, nu a fost creat de Dumnezeu deodată cu iuţimea şi cu pofta dobitocească, ci cu puterea dorinţei şi pe lângă ea, cu vigoarea dragostei .
În a opta zi după Nașterea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a fost circumcis în conformitate cu Legea Vechiului Testament. Toți pruncii de parte barbătească au fost circumciși ca semn al legământului lui Dumnezeu cu sfântul strămoș Avraam și cu urmașii săi.
Pricina a tot păcatul este slava deşartă şi plăcerea. Cel ce nu le urăşte pe acestea, nu va desrădăcina patima.
Am învățat suficient pentru a avea încredere în ceea ce credem că știm, dar nu am învățat suficient pentru a accepta altceva care ar putea contrazice convingerile noastre înguste.
Iubiții mei fii duhovnicești, Acum, când mintea-mi este încă întreagă, vreau să vă dau câteva sfaturi.
Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (Facere 1:26-27)
