Mulți astăzi se întreabă cum să ne manifestăm în cazul unei comportament agresiv, începând de la cele de la școală sau la joacă între copii și terminând cu agresiunile la nivel național.
Dar bogățiile, poate spune cineva, aduc slavă celor care le posedă și le dau puterea de a se răzbuna ușor pe dușmani.
Trebuie să căutăm pe Domnul în toate felurile, pentru a ne putea hrăni de El și a ne feri de foame, participând constant la acest banchet duhovnicesc. Nici nu trebuie să ne abținem inutil de la sfânta masă și, astfel, să ne slăbim foarte mult sufletele cu pretextul că nu suntem cu adevărat demni de Sfintele Taine. Mai degrabă, trebuie să recurgem la preoți pentru Mărturisire din cauza păcatelor noastre, pentru a putea bea din Sângele curățător.
Unii îmi spun că sunt scandalizați pentru că văd multe lucruri greșite în Biserică. Le spun că, dacă întrebi o muscă, „Există flori în această zonă?”, Va spune: „Nu știu despre flori, dar acolo, în grămada de gunoi, poți găsi toată murdăria dorită. Și va continua să enumere toate lucrurile necurate în care a fost.
Cel ce a împlinit o poruncă, să aştepte ispita pentru ea. Căci dragostea faţă de Hristos se probează prin cele protivnice. Deci să nu dispreţueşti a avea grijă de gânduri. Căci lui Dumnezeu nu i se ascunde niciun gând.
A existat un tânăr călugăr care a fost înfumurat întru mândria sa cu privire la abilitățile sale. Era foarte puternic, cu multă dexteritate și, prin urmare, putea să muncească mult și, de asemenea, să facă multe metanii mari.
Argumentul meu împotriva existenței lui Dumnezeu a fost că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am avut această idee despre „corect” și „nedrept”?
De ce vă reamintiți în permanență ceea ce ați făcut și ne aduceți la cunoștință? Nu știți că dacă vă lăudați pe voi înșivă, Dumnezeu nu vă va mai lăuda? Și în același mod, dacă te deplângi, el nu va înceta să te mai promoveze în fața tuturor.
Sfântul Evdochim este cel mai mare sfânt cunoscut dintre sfinții necunoscuți ai mănăstirii Vatopedului și foarte probabil din tot Sfântul Munte. Părintele Meletie Vatopedinul, un martor ocular la cele petrecute, își amintește:
Ce gânduri trebuie să spovedim? Această întrebare apare iarăși și iarăși. Mai jos este un mod simplu de a aborda această problemă:
Toate viciile se ofilesc atunci când sunt cucerite, iar când sunt luptate zi de zi sunt din ce în ce mai slabe, și se diminuează atât în intensitate, cât și ca frecvență – sau, oricum, pentru că sunt contrare virtuților opuse, sunt mai ușor ocolite și evitate.
Cel lipsit de durere (nesimţitul) este un filozof fără minte. Ε un tîlcuitor ce se osîndeşte pe sine, un iubitor de cuvinte potrivnice lui, învăţător orb la vedere.
Când ne concentrăm asupra binelui, binele crește. Când ne concentrăm asupra răului, răul crește.
Întreaga planetă dorește libertatea fericirii veșnice, dar majoritatea oamenilor o caută acolo unde nu este și o caută într-un mod nepotrivit.
Mai întâi de toate, trebuie să menționăm că toate bolile noastre sunt rezultatele căderii lui Adam. În paradis nimeni nu va fi bolnav. Deci, lucrarea demonică este implicată mai mult sau mai puțin în diferite grade și din diverse cauze și în diverse scopuri: să se plătească pentru un păcat, să oprească pe cineva dintr-o cale greșită, să-i ofere o cunoaștere superioară etc.
Nu vă credeți gândurilor, nici atunci când vă spun că sunteți groaznici și nici atunci când vă spun că sunteți un sfânt.
Cel ce se îndeletniceşte cu virtutea în mînăstiri de obşte, sau în însoţirea cu alţii, nu e războit de obicei prea mult de frică. Dar cel ce petrece singur să se lupte ca să nu-l ia în stăpînire odrasla slavei deşarte, sau fiica necredinţei, adică frica.
Cel ce are vreun dar duhovnicesc şi suferă împreună cu cel ce nu îl are, îşi păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru îl va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.
Sfântul Pavel spune „Vă îndemn, deci, fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, închinarea voastră cea cuvântătoare”.
Ar trebui să avem grijă să nu facem niciodată nimic pripit sau cu nepăsare sau orice altceva pentru care nu putem avem un motiv rezonabil.
Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toți. Indiferent cine sunt pentru că fiecare dintre noi este „trimis”, fiecare dintre noi este creat cu un scop, fiecare dintre noi este unic în felul său.
Cine a împletitt Sfântul Brâu al Sfintei Fecioarei Maria? Bineînțeles că ea l-a împletit. Și deși răspunsul este evident, e bine să ne gândim puțin mai profund la acest aspect. Era plină de har și cunoștințe (duhovnicești). Era, după Fiul ei, cea mai desăvârșită ființă din lume.
S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi! Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci?
Există unii oameni care ne impresionează mai mult și ne ajută mai mult decât o fac alții, chiar dacă spun aproape aceleași lucruri ca și ceilalți.
Unul dintre cei mai mari nobili din Gaza l-a întrebat pe Sfântul Zosima: „Cum poți spune că nu ești nimic? Faci minuni, vindeci oameni, ești un sfânt! ”
Există două moduri de bază ale vindecării. Primul este ca o persoană să abandoneze „averea” minții. Vorbind despre sărăcie, Sfântul Nichita Stithatul susține că sărăcia nu este doar renunțarea la bunurile materiale, ci și negarea „bogăției” minții.
Maica Domnului a murit, la fel ca toți oamenii, care mor din necesitatea naturii umane care e muritoare, care este legată indivizibil de corupția acestei lumi ca urmare a căderii lui Adam.
Părintele Serafim Rose de Platina, el însuși convertit la Ortodoxie, a fost rugat să compună un „Manual pentru convertiți ortodocși”. În notele sale pentru un astfel de manual, el a notat următoarele „capcane convertite”, sau ceea ce el a numit „obstacole în misiunea ortodoxă astăzi” sau, mai pe scurt, „convertitidă”.
Chiar dacă regulile iconografiei spun că toți sfinții ar trebui să fie cu părul negru și ochii negri, știm din tradiție și de la sfinții care au văzut-o pe Maica Domnului că este blondă, cu părul de culoarea grâului copt și cu ochi albaștri.
Atotputernicul Hristos a fost singurul care a avut dreptul, puterea și capacitatea de a fi „tiran”. Cu toate acestea El nu a ales aceasta, deoarece ținta lui nu a fost să ne impună dovada nemerniciei noastre, ci mai degrabă să fie un exemplu pentru noi și să-și folosească natura atotputernică pentru a ne ridica din abisul disperării.
