Cel ce iscodeşte păcatele altora, sau judecă din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei, nici cercetării şi cunoaşterii păcatelor sale, care sunt cu adevărat mai grele ca plumbul ce cântăreşte mai mulţi talanţi.
Începătorul oricărei virtuţi este Dumnezeu, precum soarele, al luminii cotidiene.
Mulți astăzi se întreabă cum să ne manifestăm în cazul unei comportament agresiv, începând de la cele de la școală sau la joacă între copii și terminând cu agresiunile la nivel național.
Cu cât Îl iubești pe Hristos, cu atât ți se pare că nu-L iubești și tânjești în întregime, tot mai mult, să-L iubești.
Fiecare are o cruce de purtat. De ce? Întrucât conducătorul credinței noastre a îndurat crucea, o vom îndura și noi.
Când există respect pentru lucrurile mici, va exista un respect și mai mare față de cele mai mari. Când nu există niciun respect pentru lucrurile mici, atunci nu va exista nici pentru cele mari. Așa au păstrat Părinții Tradiția.
Când cineva nu e liber de păcat, să nu pună vina pe altcineva. Să nu pună vina nici pe stat și nici pe împrejurări, ci pe sine însuși, pe lipsa tăriei sale în credință, pe lipsa dragostei sale față de Dumnezeu. Că întotdeauna, cei ce au trăit în păcat au pus vina pe alții. Aceștia-s mereu cu cârteala pe buze.
Cel lipsit de durere (nesimţitul) este un filozof fără minte. Ε un tîlcuitor ce se osîndeşte pe sine, un iubitor de cuvinte potrivnice lui, învăţător orb la vedere.
Uitarea în sine nu are nicio putere, dar se întăreşte din pricina negrijii noastre şi pe măsura acesteia.
Când ne concentrăm asupra binelui, binele crește. Când ne concentrăm asupra răului, răul crește.
Întreaga planetă dorește libertatea fericirii veșnice, dar majoritatea oamenilor o caută acolo unde nu este și o caută într-un mod nepotrivit.
După ce i-a oferit persoanei care a greșit sfatul potrivit, Sfântul Pavel continuă să-i ofere sfaturi la un nivel mai înalt, spunându-i să nu fie biruit de rău, ci să învingă răul cu bine. Căci știa că, chiar dacă inamicul ar fi fost o brută, el nu va continua să fie dușman odată ce a fost hrănit.
Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa – adică doar un singur dumnezeu creat – un singur Om la multe persoane de două genuri (bărbat și femeie), întrucât El este un singur Dumnezeu în trei persoane. Dumnezeu a creat o minte uriașă, un dumnezeu creat, în care toate persoanele ar coopera în mod impecabil pe plan mintal în timp real pentru a atinge același obiectiv, chiar dacă fiecare persoană și-ar păstra specificul.
Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toți. Indiferent cine sunt pentru că fiecare dintre noi este „trimis”, fiecare dintre noi este creat cu un scop, fiecare dintre noi este unic în felul său.
Nu este adevărat faptul că Dumnezeu a suspendat liberul arbitru al lui Faraon; adică nu este adevărat faptul că Faraon era înclinat să-i lase pe israeliți să plece, dar atunci Dumnezeu l-a oprit să facă acest lucru. De fapt, Faraon nu a fost înclinat să îi lase pe israeliți să plece, dar minunile lucrate de Dumnezeu prin Moise l-au făcut să-i fie teamă; Dumnezeu i-a dat lui Faraon puterea voinței de a urma ceea ce voia cu adevărat să facă: să-i țină pe israeliți înrobiți în Egipt. În acest sens, Dumnezeu nu a suspendat sau a înlocuit liberul arbitru al […]
Celui ce nu se află în ascultarea ta să nu-i aduci greşeala în faţă. Căci aceasta tine mai mult de stăpânire, decât de sfătuire.
Se întîmplă iarăşi uneori, că cineva se vede pe sine şezînd în pace şi în linişte, dar cînd îi spune un frate un cuvînt care-l supără, se tulbură şi socoteşte de aceea că pe drept cuvânt se supără, zicând împotriva aceluia: «De nu venea şi nu-mi vorbea şi nu mă tulbura, n-aş fi păcătuit».
Cain, unde este fratele tău? Cu asta a început istoria neamului omenesc pe pământ, şi anume cu o ucidere de frate. O ucidere de frate din zavistie!
Ceea ce cunoaștem ca aspect mânietor al sufletului nostru este un aspect irațional al sufletului care este responsabil să evite sau să atace, adică responsabil de tipul de răspunsuri în situații de stres acut – răspuns de tip „fugi sau luptă”.
Dacă vrei să-i slujești lui Dumnezeu, pregătește-ți inima nu pentru mâncare, nu pentru băutură, nu pentru odihnă, nu pentru ușurință, ci pentru suferință, pentru a putea îndura toate ispitele, necazurile și întristările.
Atotputernicul Hristos a fost singurul care a avut dreptul, puterea și capacitatea de a fi „tiran”. Cu toate acestea El nu a ales aceasta, deoarece ținta lui nu a fost să ne impună dovada nemerniciei noastre, ci mai degrabă să fie un exemplu pentru noi și să-și folosească natura atotputernică pentru a ne ridica din abisul disperării.
Ai putere asupra oamenilor atât timp cât nu le ei totul. Dacă însă ai jefuit un om de tot ce are, atunci el nu mai este în puterea ta – este liber din nou.
Diavolul folosește tehnici similare cu ale noastre când vrea să atace ceva. Așa că, trebuie să știm cum să ne apărăm. Depinde de noi să o facem.
Avem o natură spirituală. Sufletul este imaginea Creatorului. Să cinstim imaginea lui Dumnezeu prin punerea noastră în acord cu toată umanitatea. Să ne amintim de moarte și să nu ne mâniem, pentru ca pacea noastră să nu fie o pace silită.
Mulți se întreabă de ce și cum monahii din Sfântul Munte pot să trăiască mai mult și au o viață mai lipsită de boli decât alți oameni din afara muntelui.
Poate spuneți: „De ce nelegiuiții sunt fericiți? De ce trăiesc în lux? De ce nu trudesc ca mine?”
Trebuie totdeauna să avem loc pentru încă cineva în inima noastră. Ar fi trebuit ca acest lucru să fie evident, însă iadul egoismului din mintea noastră ne învață că putem folosi starea de necesitate și război ca scuză pentru tirania asupra celor apropiați.
