Cel ce a alungat gândul trupesc cu rugăciunea se aseamănă celui ce se luptă cu un leu. Dar cel ce îl înfrânge pe acesta cu împotrivirea în cuvânt se aseamănă celui ce-şi urmăreşte duşmanul. Iar cel ce a nimicit cu totul năvala lui, deşi se află încă în trup, s-a sculat din sicriu.
Coliva: definiție Coliva este un fel de mâncare pe bază de grâu fiert, care este folosită liturgic în Biserica Ortodoxă pentru comemorarea morților.
Postul adevărat constă în respingerea răului, în ținerea limbii, în suprimarea urii și în alungarea poftei, a cuvintelor rele, a minciunii și a trădării jurămintelor.
În orice societate sunt oameni mai bogați și oameni mai săraci. Oameni care își găsesc de lucru, oameni care nu își găsesc de lucru dintr-o mulțime de motive. Toate acestea le-a lăsat Dumnezeu ca să avem nevoie unii de alții și să învățăm să iubim unii pe alții și să nu judecăm prea mult de ce. În orice caz, Iisus nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu. La început În satul din apropierea mănăstirii unde se afla Sfântul Iacob Tsalikis în Evia era o femeie săracă ce nu avea de lucru. Sfântului, făcându-i-se milă de […]
Mulți se întreabă de ce Postul Mare ține 40 de zile. Ca să fim foarte exacți Postul Mare nu ține 40 de zile ci 36 de zile. Cu toate acestea oamenii, în general, cred că ține 40.
Nu ar trebui să ne gândim la faptele lui Dumnezeu atunci când avem stomacul plin; pe stomacul plin nu putem avea viziunea misterelor divine.
Întrebarea ucenicului Sufăr cumplit de reumatism şi fiindcă mă tem ca nu cumva să fie de la demoni, spune-mi Părinte de este aşa. Şi ce trebue să fac, că tare mă supără pentru că nu pot posti şi sunt silit de multe or să mănânc. Ce este apoi că văd în vis, pe zid, nişte fiare sălbatice? Răspunsul bătrânului
Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Luca 15:11-15
Cele opt gânduri ale răutății, din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.
Iubirea trupească de sine, cum s-a spus adeseori, e pricina tuturor gândurilor pătimaşe. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generale ale poftei: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint şi al slavei deşarte. La rândul lor, din lăcomia pântecelui se naşte gândul curviei; din iubirea de argint gândul lăcomiei şi al zgârceniei; iar din slava deşartă, gândul mândriei.
Într-o mitropolie din Grecia de nord nu ploua. Era o secetă cumplită și datorită situației, mitropolitul locului a început să facă dimpreună cu clerul rugăciuni pentru a ploua.
În orice începător este o lucrare îndoită, săvîrşindu-se în inimă în chip îndoit şi neamestecat : una din har şi alta din amăgirea demonilor. O putem însă împărți și în trei, dacă socotim și trupul: Este o căldură întreită a lucrării, aprinsă în oameni: una din har, alta din amăgire sau din păcat şi alta din prisosul sîngelui. Cea din urmă poate fi potolită şi adusă la rînduială prin înfrînarea măsurată.
Copilul meu, sper că ești bine. De curând, am devenit și ceva mai bine. Așa a trecut viața mea, cu durere și boli. Acum m-am apropiat din nou de moarte de dragul tău. Am spus: „Să mor eu, numai fii mei duhovnicești să trăiască”. Și nu am mâncat deloc.
Ca majoritatea lucrurilor, nu acțiunile exterioare și conjunctura contează cel mai mult, ci starea noastră interioară.
Pricina a tot păcatul este slava deşartă şi plăcerea. Cel ce nu le urăşte pe acestea, nu va desrădăcina patima.
Postești? Atunci, hrănește-i pe cei flămânzi, dă de băut celor însetați, vizitează-i pe bolnavi, nu uita pe cei închiși, ai milă de torturat, mângâie-i pe cei care se întristează și care plâng, fii milostiv, umil, amabil, calm, răbdător, simpatic, iertător, reverențios, adevărat și evlavios pentru ca Dumnezeu să-ți accepte postul și să-ți acorde din belșug roadele pocăinței.
Somnul este în oarecare fel o stare a firii, un chip al morţii, o oprire a simţurilor. Somnul e unul, dar ca şi pofta, are multe pricini şi feluri. Ε din fire, din mâncări, de la draci, sau poate şi dintr-o postire prelungită şi dusă până la capăt, de care trupul, slăbind, voieşte să se întărească prin somn.
Așteptați un minut! Nu este posibil, spun ei, să se bucure de o viață ușoară atât aici, cât și în veșnicie?
Au cercat Părinţii şi aceea că nu tuturor le este potrivită mâncarea verdeţurilor sau a legumelor şi nici posmagul nu-l pot folosi ca hrană toţi. Şi au zis Părinţii că unul mâncând două litre de pâine e încă flămând, iar altul mâncând o litră, sau şase uncii, se satură. (Uncia este uncia romană : 27 gr. 165 mlgr.).
Dar bogățiile, poate spune cineva, aduc slavă celor care le posedă și le dau puterea de a se răzbuna ușor pe dușmani.
Medicul nu trebuie lăudat doar atunci când își trimite pacientul la tratament în grădini și pajiști, în băi termale și bazine cu apă, sau atunci când îi recomandă să aibă o masă încărcată înaintea sa.
Toate viciile se ofilesc atunci când sunt cucerite, iar când sunt luptate zi de zi sunt din ce în ce mai slabe, și se diminuează atât în intensitate, cât și ca frecvență – sau, oricum, pentru că sunt contrare virtuților opuse, sunt mai ușor ocolite și evitate.
Viața duhovnicească de fiecare zi a unui laic ortodox ar trebui să fie stabilită între el și duhovnicul său, în conformitate cu Sfânta Tradiție a Bisericii. Acesta este modul normal și cel mai bun de a face acest lucru.
Mai întâi de toate, trebuie să menționăm că toate bolile noastre sunt rezultatele căderii lui Adam. În paradis nimeni nu va fi bolnav. Deci, lucrarea demonică este implicată mai mult sau mai puțin în diferite grade și din diverse cauze și în diverse scopuri: să se plătească pentru un păcat, să oprească pe cineva dintr-o cale greșită, să-i ofere o cunoaștere superioară etc.
Orice dependență este un obicei prost și rău, o boală a sufletului, o tulburare a creierului caracterizată prin necesitatea compulsivă de stimuli care oferă satisfacție, adică de cauzele păcatului, în ciuda consecințelor adverse.
Ar trebui să avem grijă să nu facem niciodată nimic pripit sau cu nepăsare sau orice altceva pentru care nu putem avem un motiv rezonabil.
Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toți. Indiferent cine sunt pentru că fiecare dintre noi este „trimis”, fiecare dintre noi este creat cu un scop, fiecare dintre noi este unic în felul său.
Este multă teamă și suferință pe seama celebrului 666 în unele cercuri, care în majoritatea timpului (dacă nu întotdeauna) ne distrage de la principalul scop al vieții noastre – mântuirea sufletului nostru veșnic.
Dacă vrei să-i slujești lui Dumnezeu, pregătește-ți inima nu pentru mâncare, nu pentru băutură, nu pentru odihnă, nu pentru ușurință, ci pentru suferință, pentru a putea îndura toate ispitele, necazurile și întristările.
În preajma marilor sărbători, trebuie să fii avem o atenție specială la noi înșine. Inamicul încearcă în prealabil să răcească inima relativ la subiectul sărbătorii, astfel încât creștinul să nu-l experieze prin trăirea realității evenimentului sărbătorit în inma sa.
