Cel ce a alungat gândul trupesc cu rugăciunea se aseamănă celui ce se luptă cu un leu. Dar cel ce îl înfrânge pe acesta cu împotrivirea în cuvânt se aseamănă celui ce-şi urmăreşte duşmanul. Iar cel ce a nimicit cu totul năvala lui, deşi se află încă în trup, s-a sculat din sicriu.
O națiune fără credință în Dumnezeu nu devine liberă, nici nu avansează mai departe ca civilizație. Numai astfel putem asigura pentru copiii noștri moștenirea cerească, singura moștenire adevărată care rămâne cu adevărat chiar și după moarte.
Cele opt gânduri ale răutății, din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.
Lâncezeala este una din ramurile vorbăriei şi prima nepoată a ei. Ea este o moleşală a minţii în nevoinţă, o scârbă faţă de făgăduinţa călugărească, o pornire de a ferici pe mireni, o defăimare a lui Dumnezeu ca nemilos şi neiubitor de oameni, o plictiseală de citirea psalmilor. Ea e neputincioasă în rugăciune, dar e tare ca fierul în slujirea în cele materiale, neobosită în lucrul mâinilor şi iscusită în ascultare.
Într-o mitropolie din Grecia de nord nu ploua. Era o secetă cumplită și datorită situației, mitropolitul locului a început să facă dimpreună cu clerul rugăciuni pentru a ploua.
Plictiseala este nepoata depresiei, iar lenea este fiica. Pentru a o trimite departe, muncește activ, nu fi leneș în rugăciune. Atunci plictiseala va trece și râvna va veni. Și dacă adăugați la această râvnă în fiecare zi cu răbdare și smerenie, atunci veți scăpa de mult rău.
Dacă doriți să cercetați Sfânta Scriptură și să vă apucați concret de acest lucru, însetând de cunoaștere, trebuie să depășiți trândăvia și atunci orice lucru bun va fi al vostru. Vă veți umplea mintea cu lumina dumnezeiască. Atunci, când aplicați acea lumină doctrinelor Bisericii, veți recunoaște foarte ușor tot ceea ce este adevărat și nepervertit și le veți așeza în comorile ascunse ale sufletului vostru.
Iubiții mei fii duhovnicești, Acum, când mintea-mi este încă întreagă, vreau să vă dau câteva sfaturi.
Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (Facere 1:26-27)
Începătorul oricărei virtuţi este Dumnezeu, precum soarele, al luminii cotidiene.
Spunem că Sfântul Andrei împreună cu Sfântul Ioan Teologul au fost primii apostoli ai lui Hristos, după cum ne învață Evanghelia după Ioan:
Luptă-te cu toată puterea ta pentru a câștiga Paradisul și nu asculta pe cei care spun că toată lumea va fi salvată. Aceasta este capcana lui Satan, astfel încât să nu luptăm.
Așteptați un minut! Nu este posibil, spun ei, să se bucure de o viață ușoară atât aici, cât și în veșnicie?
Cu harul lui Dumnezeu, îți vei câștiga adevărata libertate: vei avea putere asupra minții tale – nu evenimentele din afară. Realizează acest lucru și vei găsi putere.
Singuratatea, cu voie sau fără voie, este timpul nostru pentru rugaciune si cunoasterea mai bună a lui Dumnezeu.
A existat un tânăr călugăr care a fost înfumurat întru mândria sa cu privire la abilitățile sale. Era foarte puternic, cu multă dexteritate și, prin urmare, putea să muncească mult și, de asemenea, să facă multe metanii mari.
Medicul nu trebuie lăudat doar atunci când își trimite pacientul la tratament în grădini și pajiști, în băi termale și bazine cu apă, sau atunci când îi recomandă să aibă o masă încărcată înaintea sa.
De ce vă reamintiți în permanență ceea ce ați făcut și ne aduceți la cunoștință? Nu știți că dacă vă lăudați pe voi înșivă, Dumnezeu nu vă va mai lăuda? Și în același mod, dacă te deplângi, el nu va înceta să te mai promoveze în fața tuturor.
Dar din ce pricină pătimim acestea, dacă nu pentru că nu avem iubire ? Căci dacă am avea iubire, împreunată cu mila şi cu durerea, nu ne-am îngriji să vedem scăderile aproapelui.
A fost un om foarte simplu, pe nume Ioan, care L-a iubit mult pe Iisus. Cu toate acestea, din cauza stării sale medicale, nu a putut face nimic pentru a-și lua un loc de muncă. În cele din urmă, un Bătrân a simțit milă de el și l-a dus la mănăstirea sa.
Când există respect pentru lucrurile mici, va exista un respect și mai mare față de cele mai mari. Când nu există niciun respect pentru lucrurile mici, atunci nu va exista nici pentru cele mari. Așa au păstrat Părinții Tradiția.
Uitarea în sine nu are nicio putere, dar se întăreşte din pricina negrijii noastre şi pe măsura acesteia.
Viața duhovnicească de fiecare zi a unui laic ortodox ar trebui să fie stabilită între el și duhovnicul său, în conformitate cu Sfânta Tradiție a Bisericii. Acesta este modul normal și cel mai bun de a face acest lucru.
Când ne concentrăm asupra binelui, binele crește. Când ne concentrăm asupra răului, răul crește.
Orice dependență este un obicei prost și rău, o boală a sufletului, o tulburare a creierului caracterizată prin necesitatea compulsivă de stimuli care oferă satisfacție, adică de cauzele păcatului, în ciuda consecințelor adverse.
Cel ce se îndeletniceşte cu virtutea în mînăstiri de obşte, sau în însoţirea cu alţii, nu e războit de obicei prea mult de frică. Dar cel ce petrece singur să se lupte ca să nu-l ia în stăpînire odrasla slavei deşarte, sau fiica necredinţei, adică frica.
Sfântul Pavel spune „Vă îndemn, deci, fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, închinarea voastră cea cuvântătoare”.
Ar trebui să avem grijă să nu facem niciodată nimic pripit sau cu nepăsare sau orice altceva pentru care nu putem avem un motiv rezonabil.
Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toți. Indiferent cine sunt pentru că fiecare dintre noi este „trimis”, fiecare dintre noi este creat cu un scop, fiecare dintre noi este unic în felul său.
Cine a împletitt Sfântul Brâu al Sfintei Fecioarei Maria? Bineînțeles că ea l-a împletit. Și deși răspunsul este evident, e bine să ne gândim puțin mai profund la acest aspect. Era plină de har și cunoștințe (duhovnicești). Era, după Fiul ei, cea mai desăvârșită ființă din lume.
