Condacul Nașterii Domnului este de inspirație divină – fotoreportaj de la Nașterea Domnului

În timpul domniei împăratului Anastasios I (491-518), un tânăr diacon s-a mutat la Constantinopol. Ducea o viață ascetică de rugăciune și post, dar în smerenia sa se gândea la sine ca fiind mai degrabă lumesc.

La început nu a fost considerat a fi nici un cititor talentat, nici cântăreț. El a fost însă iubit de Patriarhul Constantinopolului din cauza marii sale smerenii. Odată, în jurul anului 518, în timp ce slujea în Biserica Maicii Domnului din Vlaherne, în timpul privegherii de toată noaptea pentru Sărbătoarea Nașterii Domnului Hristos, a fost desemnat să citească catisma din Psaltire. A citit atât de prost încât un alt cititor a trebuit să-i ia locul. Unii dintre clericii inferiori l-au ridiculizat pentru acest lucru și, fiind umilit, s-a așezat într-unul din standurile corului. Învins de oboseală și întristare, a adormit în curând.

În timp ce dormea, Maica Domnului i-a apărut cu un sul în mână. Ea i-a poruncit să mănânce sulul și, imediat ce a făcut acest lucru, s-a trezit. El a luat imediat binecuvântare de la Patriarh, a montat amvonul și a cântat într-un mod extraordinar faimosul său Condac al Nașterii, „Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte…”.

Împăratul, patriarhul, clerul și întreaga adunare au fost uimiți atât de profunda teologie a imnului, cât și de vocea sa clară, sonoră, în timp ce cânta. Conform tradiției, acesta a fost primul condac cântat vreodată. Cuvântul grecesc „kontakion” (κοντάκιον) se referă la axul pe care este înfășurat sulul, de unde și semnificația poruncii Maicii Domnului de a înghiți un sul, indicând că aceste compoziții ale sale erau prin inspirație divină.

Numele lui? Sfântul Roman Melodul.

În viața sa ulterioară a compus mii de condace (între 1000 și 8000). Mai jos este o înregistrare sonoră cu condacul Nașterii Domnului.

Fotografiile sunt de la sărbătoarea Nașterii Domnului

Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.