Cum să păstrăm un dar pe care l-am primit

Cel ce are vreun dar duhovnicesc şi suferă împreună cu cel ce nu îl are, îşi păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru îl va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.

Din cauza aceasta, nu te face ucenic celui ce se laudă pe sine, ca nu cumva, în loc de smerita cugetare, să înveţi mândria.

Să nu te înalţi întru inima ta pentru că înţelegi cele zise în Scripturi, ca să nu cazi cu mintea în duhul hulirii.

Să nu încerci a dezlega prin gâlceavă un lucru încurcat, ci prin cele arătate de legea duhului, adică prin răbdare, rugăciune şi simplitatea nădejdii.

Privegherea, rugăciunea şi răbdarea necazurilor ce vin asupra noastră aduc inimii zdrobirea neprimejdioasă şi folositoare, dacă nu împrăştiem tovărăşia lor prin lăcomia după ceva. Căci cel ce rabdă în acestea şi în celelalte va fi ajutat; iar cel nepăsător şi împrăştiat, la ieşirea din trup cumplit se va chinui. Inima iubitoare de plăceri, în vremea ieşirii i se face sufletului închisoare şi lanţ; iar celei iubitoare de osteneli, îi este poartă deschisă.

Bazat pe Sfântul Marcu Ascetul

Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.