Cum să vorbim ca un conducător adevărat

Celui ce nu se află în ascultarea ta să nu-i aduci greşeala în faţă. Căci aceasta tine mai mult de stăpânire, decât de sfătuire.

Cele spuse la plural se fac tuturor de folos, arătând fiecăruia în conştiinţă cele ale sale. Cel ce vorbeşte drept e dator şi el să fie plin de mulţumire, ca unul ce primeşte cuvintele de la Dumnezeu. Căci adevărul nu este al celui ce grăeşte, ci al lui Dumnezeu, care i-l dărueşte.

Nu te gâlcevi cu cei cari nu ţi-au făcut mărturisire de supunere, când se împotrivesc adevărului, ca să nu-ţi stârneşti ura, cum zice Scriptura.

Acela care cedează ucenicului când se împotriveşte unde nu trebuie, îl rătăceşte în privinţa acelui lucru şi-l pregăteşte să nesocotească rânduelile supunerii.

Cel ce sfătueşte sau mustră întru frica lui Dumnezeu pe acela care păcătueşte, îşi câştigă sie-şi virtutea opusă greşelii. Iar cel ce ţine minte răul şi osândeşte cu răutate cade în aceeaşi patimă, după legea duhovnicească.

Cel ce a învăţat bine legea se teme de Legiuitor; iar temându-se de El, se fereşte de tot răul.

Bazat pe Sfântul Marcu Ascetul