Dependența: tratament

Orice dependență este un obicei prost și rău, o boală a sufletului, o tulburare a creierului caracterizată prin necesitatea compulsivă de stimuli care oferă satisfacție, adică de cauzele păcatului, în ciuda consecințelor adverse.

Dumnezeu face partea Lui, dar El nu ne zdrobește propria libertate, propria noastră libertate. Trebuie să dovedim că vrem să scăpăm de această distorsiune a noastră (dependență) în care ne-am aruncat.

Plăcerile lumești care duc la dependență sunt generate de reacții chimice. Cu alte cuvinte, când nivelul anumitor substanțe chimice cresc, experimentăm plăcere. Una dintre cele mai bine cercetate și cunoscute substanțe este dopamina, dar nu este singura. De fapt, componenta crucială este DeltaFosB, scrisă mai frecvent ca ΔFosB.

Acest fenomen generează mari probleme:

1. Reacțiile chimice nu pot împlini niciodată persoana. Doar dragostea unei alte persoane, în special comuniunea cu comuniunea perfectă a Persoanelor desăvârșite, adică Sfânta Treime, poate să ne împlinească. De aceea este esențial să existe o comunicare interumană în viața reală și nu numai pe căi tehnologice, digitale.

2. Plăcerea nu este provocată de cantitatea absolută a acestor substanțe, ci de variația acestei cantități. Aceasta înseamnă că ceea ce ieri ar fi putut provoca o mare plăcere, astăzi va provoca o plăcere mai mică, iar mâine este nevoie de ceva mai puternic.

3. Creierul, epuizat de substanțele necesare creării plăcerii, suferă diverse tulburări chimice, ceea ce duce la lipsa oricărei bucurii sau plăceri. Acest lucru ne aduce cu atât mai stringent spre ceea ce credem că aduce plăcere: dependența.

Soluția aici este să ne obligăm să reducem dependența limitând expunerea totală la cauzele păcatului, sau cel puțin la anumite perioade din timpul zilei. Atunci ne întoarcem către sufletul nostru și cu mare curaj ne hotărâm: „Voi stăpâni și stinge această pasiune, pasiunea nu va stăpâni peste mine!”… ”Chiar dacă voi muri, nu voi ceda!”. În același timp, trebuie să ne rugăm permanent cu Rugăciunea lui Iisus, precum și cu propriile noastre cuvinte, cerând ajutorul lui Dumnezeu. Trebuie să ne amintim întotdeauna de două lucruri: propria noastră moarte și faptul că suntem veșnici. Trebuie să ne concentrăm asupra lui Hristos și asupra veșniciei și nu atât asupra suferinței pe care atracția către o anumită pasiune o provoacă în noi. Întrucât dependența implică plăcere mentală, trebuie să avem răbdare prin durerea de a fi fără ea, până când restabilim un echilibru.

Ținta este pe termen lung, dar nu vom părăsi niciodată bătălia până la victoria finală, chiar dacă vom cădea ocazional. Trebuie să fim constanți și fermi în acest război, cerând în mod constant ajutor prin rugăciune, spovedanie și sfaturi de la oameni în domeniu. Trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu. Trebuie să ascultăm oamenii prin care vorbește Dumnezeu – în care, desigur, se include personalul medical și medicația corectă ca soluție temporară până când ne putem supune iarăși comportamentului corect.

În timp, dacă gândurile încearcă să ne împingă să cădem din nou, nu vom asculta. Vom găsi o altă ocupație: rugăciunea, studiul, munca și jocul în lumea reală. Activitățile care generează trudă sunt cele mai bune pentru a limita atașamentul la plăcere și la dependențele noi. Metaniile mari ajută ca un act de smerenie, recunoscând slăbiciunea noastră, cerând ajutor de la Dumnezeu atât cu trupul, cât și cu sufletul. Peristând în aceste rugăciuni, metanii și alte activități, vom simți ajutor și faptul că am obținut ceva și, în sfârșit, ne dăm seama că nu suntem inutili.

Trăind în realitatea virtuală a gândurilor noastre, consolidată de mediul electronic de astăzi, ne pregătim pentru o lume care nu există, o lume care nu este naturală, o lume în care oamenii nu se încadrează. Acest fenomen ne conduce la consecințe grave: depresia, tulburările creierului, tulburările cognitive și o întreagă gamă de boli nevrotice. Mesajul lui Hristos care ne lipsește este:

„Eu sunt Adevărul”

„Învațați de la mine căci sunt blând și smerit cu inima”

… Și în sfârșit ne dăm seama: cel mai rău dușman al nostru suntem noi înșine.

Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.