Gândul trupesc

Cel ce a alungat gândul trupesc cu rugăciunea se aseamănă celui ce se luptă cu un leu. Dar cel ce îl înfrânge pe acesta cu împotrivirea în cuvânt se aseamănă celui ce-şi urmăreşte duşmanul. Iar cel ce a nimicit cu totul năvala lui, deşi se află încă în trup, s-a sculat din sicriu.

Dacă semnul curăţiei adevărate este a rămîne nemişcat în nălucirile din vis, atunci semnul desfrânării este negreşit a suferi scurgere în stare de veghe, datorită aducerilor aminte.

Cum să ne războim cu gândul trupesc

Cel ce se războieşte cu sudori şi încordări cu gândul trupesc se aseamănă cu cel ce a legat cu o frânghie pe vrăjmaşul său. Iar cel ce se războieşte prin înfrânare, post şi priveghere se aseamănă celui ce l-a încătuşat pe acela cu lanţ. În sfârşit, cel ce se războieşte prin smerita cugetare şi nemâniere şi sete se aseamănă celui ce a omorît pe vrăjmaş şi l-a ascuns în nisip. Prin nisip să înţelegi smerenia. Căci aceasta nu îngraşă păşunea patimilor, ci e ţărână şi cenuşă.

Altul este cel ce are pe tiran legat prin nevoinţe, altul cel ce-l are legat prin smerenie şi altul cel ce-l are legat prin descoperirea dumnezeiască. Cel dintâi se aseamănă luceafărului; al doilea, lunii pline; iar al treilea, soarelui atotstrălucitor. Dar fiecare din ei are petrecerea în ceruri. Precum din zori iese lumină, iar din lumină răsare soarele, aşa trebuie să înţelegem şi să vedem şi cele trei faze de mai sus.

Bazat pe Sfântul Ioan Scărarul

Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.