Întărirea inimii lui Faraon și liberul nostru arbitru

Nu este adevărat faptul că Dumnezeu a suspendat liberul arbitru al lui Faraon; adică nu este adevărat faptul că Faraon era înclinat să-i lase pe israeliți să plece, dar atunci Dumnezeu l-a oprit să facă acest lucru. De fapt, Faraon nu a fost înclinat să îi lase pe israeliți să plece, dar minunile lucrate de Dumnezeu prin Moise l-au făcut să-i fie teamă; Dumnezeu i-a dat lui Faraon puterea voinței de a urma ceea ce voia cu adevărat să facă: să-i țină pe israeliți înrobiți în Egipt. În acest sens, Dumnezeu nu a suspendat sau a înlocuit liberul arbitru al lui Faraon; de fapt, Dumnezeu a întărit tendința acestui liber arbitru, pentru ca Faraon să poată face alegerea care era în inima lui.

Acest lucru se aplică și în alte cazuri în care se pare că Dumnezeu suspendă liberul arbitru al cuiva. Pentru a stabili acest punct mai clar, nu va fi inutil să folosim o altă imagine. De exemplu: să spunem că este soarele care cel care întărește și lichefiază simultan, deși lichefierea și întărirea sunt lucruri de natură opusă. Acum este corect să spunem că soarele, prin aceeași putere a căldurii sale, topește într-adevăr ceara, dar usucă și întărește noroiul; nu că puterea sa funcționează într-un fel asupra noroiului și, într-un alt mod, asupra cerii; dar că compoziția nămolului și cerii sunt diferite. În acest fel, aceeași energie a lui Dumnezeu, care a fost dată prin Moise în semne și minuni, a făcut să manifeste duritatea lui Faraon, pe care el a transformat-o în intensitatea răutății sale, în timp ce a arătat ascultarea celorlalți egipteni care s-au amestecat cu israeliții și despre care este consemnat că au ieșit din Egipt în același timp cu evreii.

Depinde de noi cum ne poziționăm în raport cu Soarele divin.

Bazat pe Ieșire 7:3, 9:12

Dacă doriți să ne rugăm pentru dumneavoastră sau să donați pentru site, faceți click aici.