Maica Domnului Vimatarissa (Altărița) sau Ctitorița

Această icoană se află pe Synthronon (scaunul de sus), în altarul bisericii principale şi, în legătură cu ea, tradiţia spune următoarele:

În secolul al X-lea, în timpul unei incursiuni a arabilor, ierodiaconul Sava care era paraclisier (paravimataris) în acea zi, a izbutit să ascundă icoana în fântâna din altar, împreună cu Crucea Sfântului Constantin cel Mare, punând o lumânare aprinsă în faţa lor. Arabii au prădat Mănăstirea, iar pe ierodiaconul Sava l-au luat cu ei în Creta, ca prizonier. Acesta s-a eliberat 70 de ani mai târziu, când s-a reîntors în Mănăstire. Monahii mai tineri, care nu ştiau nimic despre odoarele ascunse, la indicaţiile sale au deschis fântâna, găsind icoana şi crucea stând drept pe apă şi lumânarea încă arzând.

Această icoană se mai numeşte şi Ctitorița, ea fiind descoperită în vremea celor trei ctitori ai Mănăstirii: Atanasie, Nicolae şi Antonie. În amintirea acestui eveniment, în fiecare seară de luni se cântă Paraclisul către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi în fiecare zi de marţi se săvârșește Sfânta Liturghie în biserica principală.

Mai este istorisită încă o întâmplare legată de această icoană. Odată, unul dintre călugări nu putea pricepe sensul cuvântului: „O mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri” şi era trist pentru că nu găsea pe nimeni care să-i explice. Aceasta se petrecea pe vremea când foştii Patriarhi ai Constantinopolului Chiril şi Ciprian locuiau în Mănăstire şi de aceea un mare număr de călugări se adunau la slujbe pentru a primi binecuvântarea arhierească. De Bunavestire, la Praznicul Mănăstirii, în momentul în care Patriarhul Chiril tocmai se închina la sfintele odoare, după obişnuita binecuvântare, călugărul a auzit o voce venind dinspre icoana Vimatarissa care îi explica chiar înţelesul versetului, fapt ce l-a determinat să-i mulţumească cu lacrimi Sfintei Fecioare.