Schitul Bunei Vestiri (Xenofont)

Construit pe un versant idilic împădurit a malului vestic al pârâului Puranta, care curge adiacent Sfintei Mănăstiri Sf. Panteleimon (Rusikon), Schitul Sfintei Mănăstiri Xenofont de la o altitudine de 260 m privește către Golful Sighnitiki și a peninsulei Sithonia. Schitul are hramul Bunei Vestiri.

Kyriakonul (biserica centrală) a fost construit după 1750, pe cheltuiala Arhimandritului și renumitului duhovnic Silvestru din Arta, asistat de bătrânii Efrem Zagorianos și Agapie Tsaritsaniotis. În 1766, bătrânii înșiși s-au îngrijit de iconostasul bisericii „făcut de mâna lui Constantin și Atanasie” din Koritsa în Epirul de Nord. Astăzi Kyriakonul după ce o bună perioadă de timp a avut în mod clar nevoie de renovări majore a fost oarecum reabilitat. În 1901, nartexul deja deteriorat a fost demolat și a fost ridicat un nou naos și pronaos. Puțin mai devreme, în 1896, a fost ridicată clopotnița.

În jurul Kyriakonului există un număr semnificativ de colibe, cele mai multe dintre ele fiind abandonate din cauza numărului mic al frăției care astăzi locuiește în Schit. Contribuind la aceasta este și faptul că subsolul complexului și al zonei mai largi este deosebit de volatil cu manifestări de vibrații și deplasări ale pământului care descurajează sosirea călugărilor în schit. În general este cunoscut ca și „schitul uitat” chiar dacă astăzi cele mai multe colibe au fost renovate și există viață duhovnicească.

În Schit și mai precis în Coliba cu hramul Înălțării Domnului, a existat o legătorie de cărți faimoasă – una dintre cele mai celebre din Muntele Athos. Biblioteca sa conține 350 de codice (manuscrise) și peste 550 de publicații importante. Regulamentul de procedură al Schitului, format din 20 de articole, a fost redactat la 20 octombrie 1839 în sub conducerea dikeului Nichifor.