Sfântul Marcu Ascetul: tot păcatul sfârşeşte în plăcerea oprită, virtutea într’o mângăiere duhovnicească

Începătorul oricărei virtuţi este Dumnezeu, precum soarele, al luminii cotidiene.

Când săvârşeşti fapte virtuoase, adu-ţi aminte de Cel ce a zis: „Fără de mine, nu puteţi face, nimic” (Ioan 15:5)

Prin necazuri şi-au gătit oamenii cele bune, după cum prin slava deşartă şi prin plăceri pe cele rele.

Cel nedreptăţit de oameni scapă de păcat, şi pe măsura mâhnirii sale, află sprijin împotriva lui. Cel ce crede în răsplata lui Hristos, pe măsura credinţii sale rabdă bucuros toată nedreptatea.

Cel ce se roagă pentru oamenii ce-l nedreptăţesc, îi înspăimântă și alungă pe draci; iar cel ce se luptă cu cei dintâi, e rănit de cei de al doilea. Ε mai bine să fim batjocoriţi de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu, care face voia Lui, pe amândoi i-a biruit.

Tot binele vine dela Domnul, după o anumită orânduire şi pleacă pe ascuns dela cei nemulţămitori, nerecunoscători şi leneşi.

Tot păcatul sfârşeşte în plăcerea oprită, precum orice virtute într’o mângăiere duhovnicească. Dacă stăpâneşte cel dintâiu, stârneşte pe cele proprii lui; iar dacă stăpâneşte cea de a doua, de asemenea pe cele înrudite cu ea. Deci, ocara dela oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă.

Bazat pe Sfântul Marcu Ascetul

Un monah adunând dovlecei